Papaji - Capcanele căutării, practicii și procesului (The Traps of Search, Practice, and Process)

Nu e vreo devenire a Ființării.
E pur și simplu un truc al minții să gândești că ai nevoie să fii stabilit în Sine. Tu ești Acesta!
Doar rămâi Așa Cum Ești oriunde te afli. Dacă ești undeva acolo, ai nevoie să gândești. Fii Aici și nu ai nevoie să gândești sau să folosești mintea. Asta e Pace, asta e Frumusețe.
E o glumă să cauți pacea când de fapt nu ai cum să scapi de ea.
Căutarea și practica este pură ignoranță, pentru că doar dacă ești prost ai nevoie de practici. Râul nu face niciun efort sau practică să vină la ocean. Încetează să gândești și să faci efort și vei înțelege.
Nu te complica cu gândurile și practica, nu practica nici măcar non-practica, doar rămâi Tăcut.

Orice faci este pentru a-ți liniști mintea, pentru fericire, și totuși orice faci perturbă mintea pentru că "a face" este mintea, e o capcană, fie că e samadhi sau beatitudine sau orice.
Orice încerci să faci acoperă diamantul cu aroganța făptuirii.
Ai tot făcut asta timp de 35 de milioane de ani așa că Acum doar rămâi Tăcut.
Sinele nu este văzut în timpul efortului, nici Libertatea nu este rezultatul efortului, ci este deja Aici Acum.
Ratezi beatitudinea pentru că tu cauți lucrurile trecătoare, dar Adevărul nu poate fi văzut, El e văzătorul!
Află Aceea prin care tu ai căuta și afli că Ființarea este Beatitudine.
A încerca și a căuta vin din toate direcțiile ca țânțarii să te distragă de la cunoașterea Sinelui Acum!

Nu fă niciun efort, pentru că a face este mintea:
Peria cu care cureți mintea este chiar mintea! Deci e mai bine doar să dai deoparte mintea-ego pentru că vei vorbi de curățarea minții doar atunci când mintea e necurată.

Din trei considerente căutarea și practica sunt prostești și deviante, și sunt doar mintea deșteaptă care evită Libertatea.

Primul este acela că asta creează un căutător.
Aceasta întărește conceptul unui suferind individual care e separat de Libertate, și că Sinele este un ceva "altul" decât acesta Aici și Acum.

Al doilea este căutarea.
Căutarea este distragerea care cauzează amânarea și suferința nesfârșită nenecesară. Căutarea promovează religii, tradiții, căi la care să aderi, care servesc doar pentru a te prinde și mai mult în capcana iluziei. Adevărul este doar Aici și Acum, dar căutarea zice că e mâine.

Al treilea considerent este că a căuta implică și creează un obiect care să fie găsit, și aceasta poate fi cea mai subtilă și deviantă capcană. Atunci când începi căutarea tu conceptualizezi ce e acel lucru pe care îl cauți.
De vreme ce natura Maya-ei, a iluziei, este că orice tu gândești, așa devine; orice gândești că ar fi țelul acela-l vei atinge. Nu e nicio îndoială de asta: așa cum gândești așa apare (asta îți apare ca manifestare, asta aduci la viață ca experiențe).
Deci din cauza căutării tale tu vei crea și vei atinge apoi acel lucru pe care crezi că îl cauți!
Orice rai sau stare spirituală înaltă pe care tânjești să o obții o vei obține după ce o conceptualizezi și creezi. Apoi te vei relaxa satisfăcut în această capcană gândind că ai atins "cerurile" tale.
Aceasta e libertatea plăcinta-din-cer făcută la comandă pentru tine chiar din propriile tale gânduri și condiționări despre ce este Supremul.

Adevărul este dincolo de gânduri, concepte, și condiționări și acest Adevăr e ceea ce tu ești, și numai Adevărul Este. Deci oprește căutarea, doar fii Tăcut, în mod categoric nu stârni vreun gând sau face un efort, și Adevărul se va revela Sieși.
Practica implică ego care întărește relația subiect-obiect, și toate practicile sunt prin intermediul ansamblului corp-minte și al simțurilor ceea ce întărește identificarea cu ansamblul corp-minte.
Orice identificare este identificare greșită.
Orice gândești tu devii, deci gândindu-te la nume și formă este a te gândi la ego-minte-lume-simțuri-iluzie.
Dacă trebuie să gândești, gândește-te la Existență, Conștiință și Beatitudine.
Cel mai bine e să știi cu simplitate "Eu Sunt Divinul Acela".
Practica directă este Acum însuși, doar Ființarea însăși, neașteptând un moment următor sau un gând următor sau o viață următoare pentru a realiza ceva. Practica directă este beatitudinea întoarcerii feței către Sine, practica directă este Existență.

Sadhana prescrisă necesită și întărește egoul să devină ceva special când în realitate noi suntem Unul. Nu poți practica Ființarea, tu ești Aceasta. Nu avea vreo mândrie, doar simplu Fii Sinele.
Trebuie să lovești la rădăcina egoului, dar nu cu sadhana care este făcută de ego pentru ego. Oferă această aroganță a egoului către propria ta Pace-Sine-Ființare-Tăcută. Numai mergând la sursa minții-ego cu introspecția se va face asta, și odată ce ai pus întrebarea nu te mai întoarce. Încetează gândirea și abandonează Tăcerii toate numele și formele.

Mintea e mișcare și aceasta e un val. Sinele e Nemișcarea și acesta e oceanul. Pentru a te cunoaște pe tine însuți trebuie să încetezi mișcarea pentru o clipă și să Fii Tăcut.
Conceptul "eu sunt corpul" este un concept al timpului. Lasă în urmă conceptul timpului îndreptându-ți fața spre Sursa a tot. Toate conceptele sunt limite: acceptă un concept și ai acceptat limitarea!
O altă capcană este să gândești "sunt golit (vid)" ceea ce e ego pentru că e doar relativ la lipsa minții-ego ca acest concept de vacuitate să apară.
De aceea, nu e nicio beatitudine în această Vacuitate. "Eu sunt" trebuie să fie dizolvat pentru ca doar Vacuitatea să Fie.
Totul este Vacuitate deci cum ar putea să fie un proces către aceasta! Cele mai multe încercări de a îndepărta zidul vor servi doar ca să-l întărească!
Așa că efortul, metoda, făptuirea, și procesul sunt mintea înșelătoare.
Nu e nici măcar despre non-facere deci de ce să pierzi timpul să cureți mintea!
Mintea e doar dorință și tu ești doar satyam (Adevărul - Ceea Ce E), Acasă este Aici Acum.

Papaji, din cartea "The Truth Is".
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Cine ești tu? (video)
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
Păstrează Tăcerea - citate

The Traps of Search, Practice, and Process 

There is no becoming Being.
It is simply a trick of the mind to think that you need to be established in Self. You are That!
Just stay As you Are wherever you are. Be there and you need to think. Be Here and you need not think or use mind. This is Peace, this is Beauty.
It is a joke to look for peace when really there is no escape from it.
Search and practice is sheer ignorance, because only being stupid requires practice. The river makes no effort or practice to come to the ocean. Cease thinking and making effort and you will get it.
Don't complicate yourself with thought and practice, don't even practice non-practicing, just stay Quiet.

Everything you do is for stillness of mind, for happiness, and yet anything that you do disturbs your mind because "doing" is mind, it is a trap, whether it is a samadhi or bliss or whatever.
Anything that you try to do conceals the diamond with the arrogance of doership.
You have been doing for 35 million years so Now simply keep Quiet.
The Self is not seen during effort, nor is Freedom the result of effort, it is already Here Now.
You miss bliss because you search for the transient, but Truth cannot be seen, It is the seer!
Find That through which you would search and you find that Being is Bliss.
Trying and searching comes from all directions like mosquitoes to distract you from knowing Self Now!

Make no effort, for doing is mind:
The brush that cleans the mind is the mind! So it is better to just give the ego-mind away because you will speak of cleaning the mind only when the mind is unclean.

On three accounts searching and practice are foolishness and misleading and are only the clever mind
postponing Freedom.

The first is that it creates a searcher.
This reinforces the concept of an individual sufferer that is separate from Freedom, and that Self is something "other" than that Here and Now.

The second is the search.
Searching is a distraction which causes postponement and endless needless suffering. Searching promotes religions, traditions, and paths to be adhered to, which serve only to trap you deeper in illusion. The Truth is only Here and Now, but the search says it is tomorrow.

The third account is that search creates an object to be found, and this can be the subtlest and most misleading trap. As you start a search you conceptualize what it is that you are searching for.
Since the nature of Maya, of illusion, is that whatever you think, so it becomes; whatever you think the goal to be you will attain it. There is no doubt about this: as you think so it becomes.
So because of your search you will create and then attain that which you think you are searching for!
Any heaven or high spiritual state that you long to attain you will attain after you conceptualize and create it. Then you will rest satisfied in this trap thinking that you have attained your "heaven."
This is pie-in-the-sky freedom custom made for you out of your very own thought and conditioning of what the Ultimate is.

The Truth is beyond thought, concept, and conditioning and this Truth is what you are, and only the Truth Is. So stop your search, simply be Quiet, definitely do not stir a thought or make an effort, and the Truth will reveal Itself to Itself.
Practice takes ego which reinforces subject-object relationships and all practice is through body mind and senses which reinforces body mind identification.
Any identification is misidentification.
Whatever you think you become so thinking of name and form is thinking of ego-mind-world-senses-illusion.
If you must think, think of Existence, Consciousness and Bliss.
Best is to simply know "I am That Brahman."
Direct practice is Now itself, just Being itself, not waiting for the next moment or the next thought or the next life to accomplish something. Direct practice is the bliss of turning your face to Self, direct practice is Existence.

Prescribed sadhana requires and reinforces ego to become something special when really we are One.
You cannot practice Being, you are That. Have no pride, just simply Be Self.
You have to strike at the root of ego, but not with sadhana which is by the ego for the ego. Offer this ego pride to your own Silent-Peace-Self-Being. Only going to the source of ego-mind with inquiry will do, and once you ask this question do not come back. Stop thinking and surrender all name and form to Silence.

Mind is movement and this is a wave. Self is Stillness and this is the ocean. To know yourself you must stop the movement for one moment and Be Quiet.
The concept of "I am the body" is the concept of time. Leave the time concept behind by facing the Source of all. All concepts are borders: take on concepts and you take on borders!
Another trap is thinking "I am empty" which is ego because it is only relative to the lack of ego mind that the concept of emptiness arises.
Therefore, there is no bliss in this Emptiness. "I am" must be dissolved for only Emptiness to Be.
All is Emptiness so how can there be process towards it! Most attempts to remove the wall serve only to fortify it!
So effort, method, doing, and process are the deceiving mind.
It is not even not-doing so why waste time to clean the mind!
Mind is only desire and you are only satyam, Home is Here Now.

Papaji, from the book "The Truth Is".

Video: Mooji - Acest exercițiu e tot ajutorul de care ai nevoie (This Exercise Is All the Help You Need)

Ești pregătit să îl întâlnești pe Dumnezeu?
Atunci chiar acum, nu atinge nimic,
nicio idee—nici bună, nici rea.
Nu te implica în absolut nimic.
Orice apare, pur și simplu lasă deoparte.
Nu te agăța de nimic, inclusiv de imaginea ta despre tine.
Și nu face niciun mare lucru despre a lăsa lucrurile.
La un anumit moment le lași așa cum vin
—fără buzunare pentru depozitat.
Fii liber de toate implicările.
Fără nume, fără aspect, fără formă,
fără intenție, fără vise, fără aspirații.
Nici nu te amesteca și nici nu te asocia cu nimic.
Dacă cineva vine și te bate pe umăr
și are nevoie urgent de ajutor,
fă ce trebuie făcut, dar nu te identifica.
Rămâi gol în interior. Nu spune la nimeni.
Când lași totul, El va veni să te întâlnească.
Îl vei cunoaște pe El care e Sinele tău.
Dar nu vei putea vorbi despre asta.
Nu trebuie să fie o experiență pe care „tu” o ai.
Eu-l personal, ego-ul,
nu trebuie să supraviețuiască acestei introspecții, acestei întâlniri.
Prin urmare, nu trebuie să existe cineva
care a obținut sau a dobândit ceva.
Fără nume. Fără semnătură.
Lasă falsul să fie ars sau spălat.
Maestrul a spus: Mori dar nu fi mort.
Însemnând: mori față de toate conceptele tale personale despre Dumnezeu,
lume și tine însuți.
Atunci vei găsi ceea ce este Nenăscut.
Acesta e Dumnezeul tău, Sinele tău.
Fă acest lucru.
Stai cu tine însuți și doar păstrează tăcerea.
Aceasta e invitația mea.
Nu vorbi cu mine sau cu nimeni despre asta.

Te voi întâlni acolo.
__MOOJI__
https://mooji.tv
https://www.mooji.org
https://www.facebook.com/moojiji/
https://www.facebook.com/MoojiRomania
(subtitrare în română din butonul CC)

Are you ready to meet God?
Then right now, don’t touch anything,
not any idea—neither good nor bad.
Don’t get involved in anything at all.
Anything that appears, just leave aside.
Don’t hold onto anything, including your self-image.
And don’t make any big deal about leaving things.
At a certain point you leave them as they come
—no pockets for storage.
Be free of all involvements.
No name, no shape, no form,
no intention, no dreams, no aspirations.
Neither mix nor associate with anything.
If someone comes and taps you on the shoulder
and needs help urgently,
do what needs to be done, but don’t identify.
Remain inwardly empty. Tell no one.
When you leave everything, He will come to meet you.
You will know Him who is your Self.
But you won’t be able to talk about it.
It must not be an experience that ‘you’ have.
The personal self, the ego,
must not survive this inquiry, this meeting.
Therefore, there must not be somebody
who has attained or achieved anything.
No name. No signature.
Let the untrue be burnt or washed away.
Master said: Die but don’t be dead.
Meaning, die to all your personal notions of God,
the world, and yourself.
Then you will find that which is Unborn.
This is your God, your Self.
Do this.
Sit by yourself and simply keep quiet.
This is my invitation.
Don’t talk to me or anyone about it.

I will meet you there.

__MOOJI__

Câteva principii de bază pe calea trezirii

Am decis să scriu acest articol pentru a pune la un loc mai multe idei și subiecte apărute în discuții cu unii prieteni, și aceste perspective cred că e mai bine să le adun într-un articol fără a trebui să fie repetate iar și iar în diverse alte discuții. Tema nu este una filosofică ci o intenție de a fi ceva practic și să aducă o viziune unitară care să îndemne la căutare directă și mai puțin la dezbateri de semantică sau concepte filosofico-religioase. Voi folosi în acest articol ca sprijin informații din mai multe sisteme religioase sau spirituale dar sper să fie înțelese fără cultura sau dogma cu care sunt îmbrăcate deseori și prin care ele rămân neînțelese pentru mulți.

Pentru mulți dintre prietenii mei și cititorii acestui blog aceste lucruri expuse aici sunt deja cunoscute sau trăite deja în propria lor ființă.

Scopul articolului este de a face nițel mai clar și unitar subiectul trezirii spirituale pentru unii prieteni care au deja prea multe cunoștințe citite sau dobândite de ici și colo și acestea au ajuns să ducă la o anumită împrăștiere pe părticele și detalii, efectul fiind confuzie în practicabilitate și defocalizare de la Unicitate. Sper ca aceste rânduri să fie de folos.

Ideile nu sunt cronologice și poate trebuiesc la un moment dat recitite ca să apară înțelegeri și mai profunde.

Mulți oameni și unii dintre prietenii cu care mai stau de vorbă au căutari spirituale, unii mai de demult alții sunt mai proaspeți în aceste interese. Totuși în diverse locuri găsim sub așa numita spiritualitate diverse interpretări date de mintea care nu a cunoscut Realitatea de dincolo de preocupările personale, preocupări pentru un trai mai bun, relații reușite, sănătate, zodii, etc. Și nu e nimic greșit în ele dacă omul atâta vrea, căci fiecare lucru e la timpul lui. Dar atunci când zici că îl cauți pe Dumnezeu, atunci abordarea căii spirituale nu poate fi la întâmplare sau împrăștiată.

Spiritualitatea pură este calea prin care omul se trezește la Adevărul naturii sale esențiale, la ce e nemuritor în el, la ieșirea din suferință. Buddha spune că suferința este cauzată de ignoranță sau necunoaștere. Aici e vorba de ignoranța de Sine, necunoașterea a cine suntem cu adevărat. Când nu știm cine suntem atunci trăim în angoase, frici, interacționăm cu ceilalți purtând măști și jucând roluri false, reacționăm disproporționat și deseori doar ca ego la diversele situații ale vieții.
Viața e un maestru foarte bun și ne arată că ceva e în dezechilibru, dar rareori îi citim mesajele în mod clar fără a le distorsiona filtrându-le prin mintea noastră condiționată. Și condiționarea ia multe și diverse forme, și condiționările așa-zis spirituale sunt tot condiționări prin care filtrăm lumea înconjurătoare sau trăirile proprii, și nu le vedem în realitatea lor dezbrăcată de propriile noastre concepte, așteptări, proiecții, dorințe sau repulsii.

Orice cale spirituală autentică, orice religie, are la bază această căutare și îndrumare spre Adevăr, Dumnezeu, spre natura noastră reală, uneori rostită ca și cunoaștere de Sine, sau a te cunoaște pe tine însuți.
Libertatea spirituală este libertatea de condiționări, de egoul care nu este decât o creație a minții care devine o obișnuință prin atenția dată unor lucruri, prin repetare, memorie, convingeri și credințe, și prin identificare cu entitatea imaginativ separată de întreg care se crede a fi ansamblul corp-minte.
Dacă te păstrezi la nivel de identitate minte-corp, atunci nu ești decât o creatură, pentru că mintea și corpul sunt create din elemente mai grosiere sau mai subtile, și în tine deocamdată Christosul nu este viu, sau nu a înviat încă.
Auzim vorbindu-se despre Eu Sunt, despre Prezență, despre Acum-Aici.
Aceste nume sunt date Conștiinței care doar ea este prezentă atunci când mintea psihologică tace și doar A Fi rămâne. Este numită și Conștiință Christică.

Cunoașterea prin care cunoaștem totul este chiar aceasta. Cunoșterea prin care cunoaștem faptul că suntem conștienți este tot aceasta. Această Cunoaștere se cunoaște pe Ea însăși de fapt.
Este simbol solar, pentru că fără soare noi nu am avea lumina să distingem lucrurile. La fel fără lumina conștiinței noi nu am avea cum să percepem lucrurile.
Ba chiar mai mult decât lumina soarelui, putem să ne dăm seama că atunci când dormim și visăm, acolo nu este un soare care să lumineze în vis, ci totul este perceput prin lumina conștiinței. La fel în imaginația noastră. Dacă închidem ochii, putem să ne imaginăm și să vedem lucruri care acolo nu există decât luminate de propria conștiință, nu au lumină de la soare și nu au lumină de la ele însele. Același lucru e valabil și în starea de veghe, doar că nu suntem conștienți de asta.

Această inteligență prin care luăm la cunoștință, sau prin care suntem conștienți, este chiar ceea ce suntem, nu e diferență între A Fi și A Cunoaște, sau A Fi Conștient.
Dacă privim cu atenție, dacă practicăm introspecția (metoda cu investigarea interioară "Cine sunt eu?") sau alte metode în direcția trezirii din iluzia micului "eu", atunci vine un moment în care devine clar că nu există un personaj care să fie conștient, nu există o persoană acolo ci o Pură Cunoaștere, sau Pură Conștiință (Sat-Cit în sanscrită, echivalată și cu Omnisciență-Omniprezență, doar Supremul este Cunoscătorul, doar el Există peste tot, în tot și toate și dincolo de acestea).
Acesta este Văzătorul. Acest Văzător în Shivaismul din Kashmir este numit Parabhairava, Supremul. Sau pe scurt Bhairava. Sau Paramashiva, spus pe scurt Shiva.
Orice lucru care apare în conștiință este obiect al conștiinței, și oricât de subtilă ar fi o trăire sau stare, dacă ea este observată atunci ea este observată din Conștiința-Văzător, dar Văzătorul nu este cel văzut.
Acum, pentru că Văzătorul nu este perceptibil și nu poate fi descoperit direct, atunci se aplică diferite metode prin care să devii conștient că tu ești Văzătorul, că nu există diferență între Tine ca și Conștiință și Suprema Conștiință sau Dumnezeu. Aceste metode se bazează pe anumite acțiuni, atitudini, energie, pe vigoare și focalizare. Metodele de recunoaștere a naturii esențiale se mai numesc shakti, pentru că implică o acțiune, o energie de a fi aplicate, o putere de focalizare, și în shivaismul kashmirian se spune: "Calea (upaya) este Shakti".  Unii au priceput că prin orice energie ajungi la Suprem, sau unii că prin femeie și sex cu femeile. Mintea egotică e foarte inventivă când e rost de tras foloase proprii și poate supreviețui chiar atunci când zice că e pe o cale spirituală.

Toată energia de descoperire a Sinelui, a naturii noastre esențiale este Parabhairavi. Desigur că sunt și alte energii care nu au treabă cu descoperirea naturii proprii, dar ele nu sunt Parabhairavi, energia Supremului, și ele nu duc la realizarea spirituală ci unele chiar deviază și păstrează ființa în iluzie.
Ca un exemplu, soarele reprezintă Sinele, iar luna reprezintă mintea sau eu-l personal. Pentru un om primitiv ele ambele par a fi surse de lumină, dar doar soarele este în realitate sursa luminii și a căldurii, luna doar reflectă lumina soarelui. La fel și alte obiecte strălucitoare care doar reflectă lumina și nu sunt ele însele sursa luminii. La fel și mintea nu e sursa, ci chiar ea însăși apare luminată în Conștiință. Toate obiectele văzute sau perceptibile sunt văzute sau percepute datorită luminii conștiinței.

Calea spirituală autentică este susținută de Parabhairavi, și ar fi echivalentul găsirii soarelui după lumina și căldura sa. Pentru că această lumină și căldură este chiar Puterea Soarelui sau ceea ce este Parabhairavi însăși ca Putere a Supremului, a lui Parabhairava. Pe lună poți aseleniza și păși, dar pe soare nu. În soare te topești, acolo nu mai rămâne un "eu" și soarele, un eu personal și un Dumnezeu. Acolo nu mai există doi. De aceea în Biblie se spune că nimeni nu l-a văzut pe Dumenzeu și să supraviețuiască, pentru că "tu" dispari și doar El rămâne. Dumnezeu nu este un alt obiect de văzut, sau de întâlnit. El este chiar sursa vederii, a tuturor percepțiilor. Dualitatea înseamnă subiect percepător și un obiect de perceput ca un altceva. Divinul însă este Perceperea Pură, fără un subiect și obiect. Pentru că nu poate fi văzut i se mai spune Nimicul sau Vacuitatea sau Vidul. Dar nu e acel vid imaginat de minte, nu e acel nimic pe care îl crede mintea. I se spune Nimic pentru că dacă i s-ar spune Ceva, atunci ar însemna că e ca un obiect perceptibil, cu formă și nume. Dar El Însuși e sursa a tot și toate, e Pura Potențialitate care devine manifestat prin Voința Lui Liberă, prin Puterea Sa.

Această Putere este calea pentru că ea este ca un pod care are un capăt în divin și unul în ființa noastră. Așa putem distinge o cale autentică de una deviantă. Dacă acea cale are cunoașterea de Dumnezeu-Sine ca focalizare, atunci ea are susținerea chiar a Puterii Sinelui. Dar dacă găsim o cale care ne duce în diverse alte planuri, ne poartă în trecut sau viitor, atunci trebuie să ne folosim discernământul ca să nu fim deviați de o astfel de cale. Sinele e mereu prezent, chiar aici-acum citind aceste rânduri El este prezent. Dacă ajungi într-o zi la recunoașterea Sinelui, atunci știi că El era prezent și atunci când citeai aceste rânduri, dar dacă ai niște trăiri chiar extraordinare dar care acum nu sunt prezente atunci ar trebui să știi că acelea sunt tot efemere, tot experiențe care apar în conștiință și nu sunt conștiința însăși.

Când întâlnești un maestru sau o cale spirituală ar trebui să știi ce țintă are. Spre ce îndreaptă, ce reprezintă realizarea spirituală pentru acel maestru sau acea cale. Și vezi dacă coincide cu ce spun alți mari maeștri sau căi spirituale. Vezi dacă duce la Dumnezeu-Sine.
Apoi poți întreba ce metode folosește acel maestru, ce exerciții ți se dau pentru realizarea Adevărului. Dacă aceste metode coincid cu ținta, sau cu alte cuvinte dacă ele urmează lumina pentru a găsi soarele, atunci e bine. Dar dacă ele te poartă în vieți anterioare, în istoria umanității sau în scopuri și imaginații viitoare și te îndepărtează de Acum, de propria Prezență, atunci ar trebui să fii foarte atent.
Îmi scria cineva pe un ton nu tocmai potrivit, aici pe blog, supărat că nu agreez ideea extratereștrilor. Eu nu zic că nu există extratereștri, că la vastitatea universului mai multe șanse sunt să mai fie viață pe alte planete decât să nu fie. Dar acest lucru nu te ajută să afli cine ești. Chiar dacă acum ar veni extratereștrii în casa ta asta nu înseamnă că îți vei realiza natura ta esențială, ei ar fi doar alte obiecte pe care le percepi. Dar pentru minte astfel de subiecte senzaționale și de distragere sunt atractive ca să păstreze acest vis iluzoriu și să aibă atenția asupra matrix-ului și asupra obiectelor din matrix în loc să se trezească din vis. La fel e și cu reîncarnarea, istoriile și trecutul, ca să te crezi special. E aroganță care nu are treabă cu cunoașterea de Sine. Dacă te nășteai în Africa într-un trib, tu ai fost fost același Sine. Nu tu ai ales unde să te naști, deși așa ai vrea să crezi că ești de puternic ca ego încât alegi locul nașterii și părinții.
Papaji spune frumos că aroganța este "eu-l". Cu alte cuvinte de câte ori spui "eu" dar aceasta nu indică Conștiința, atunci ești arogant să crezi că "tu" exiști și să te referi la tine personal ca la o realitate. 
Unde erai "tu" înainte ca acest corp să apară? Unde vei fi "tu" când acest corp va muri?

Ăsta e destinul tău acum ca om și ai ceva de învățat din această viață, folosește-o.
Un alt lucru de cercetat când întâlnești un maestru sau o cale spirituală: cum se aplică metodele sale la viața de zi cu zi. Că dacă acel maestru îți zice să stai 6 ore cu capul în jos atârnat, dar traiul tău include servici, familie și copii, acea practică nu va curge natural odată cu viața firească. Sinele este cel mai natural "lucru", și practica spirituală ar trebui să aibă în ea această naturalețe, ca aceea a iubirii, a îndrăgostirii. Desigur disciplina și efortul își au locul lor, dar trebuie să ai o viziune clară asupra metodelor și roadelor acelor metode, și la capacitatea de a le aplica în orice condiții de viață.

Anumite practici spirituale nu duc spre Sine, ci spre dobândiri personale, puteri, capacități. Astfel de practici (tapas) pot fi făcute și de demoni, așa cum spune Anandamayi Ma. Ba chiar ei le pot face mai cu consecvență și pe timp mai îndelungat. Și demonii nu vor simți interes să descopere Sinele, ci cum să rămână ca un "eu" mai puternic, cu mai multe capacități.
Egoul nu va avea interes să practice ceva care ar duce la dizolvarea lui, la descoperirea că el e iluzoriu.
În buddhism se spune că sunt practici care duc la pace și beatitudine, și practici care duc la recunoașterea naturii proprii. Doar acestea din urmă duc la eliberarea spirituală. Altfel în stări de pace poți sta cu anii și miile de ani fără să atingi eliberarea. Deci scopul unei căi autentice nu este să atingi doar anumite forme de samadhi sau extaz, ci să cunoști cine ești tu în esență.

În shivaismul din Kashmir se vorbește de 2 forme de cunoaștere: bauddha ghyana, cunoașterea teoretică a căii spre Adevăr și paurusha ghyana, cunoașterea experiențială directă a Adevărului, a Sinelui.
Cunoașterea teoretică se referă la cunoașterea care duce la Sine, de exemplu Bhagavad Gita este o carte care duce la această bauddha ghyana. Dar dacă citești de exemplu cărți de astrologie sau tarot, deși este o formă de cunoaștere, asta nu e bauddha ghyana, nu are legătură cu natura noastră esențială, ba dimpotrivă prea multe acumulări mentale ajung să sufoce cunoașterea reală. Procesul spiritual este unul deconstructiv, de deconstruire a eu-lui condiționat, a obiceiurilor mentale care formează entitatea psihologică iluzorie. Nu e proces de acumulare ci de lepădare, lepădare chiar de sine (de "eu"). Filtrele minții ne fac să nu vedem lumea așa cum e ea, nu vedem ceea ce Este, ci vedem distorsionat prin ochelarii colorați ai minții condiționate.
Lumea este reală, dar nu e reală așa cum o vedem. Realitatea ei nu are legătură cu părerile noastre, cu interpretările noastre, cu ceea ce credem că vedem, căci avem tendința să decodificăm informația prin mintea antrenată de mic copil să vadă într-un anume mod, dar aceasta e o viziune limitată.
 
Când omul nu știe nimic despre spiritualitate sau Adevăr, atunci se spune că e ignoranță teoretică (bauddha aghyana). Când omul nu-și cunoaște natura proprie asta se numește ignoranță de Sine (paurusha aghyana).
Doar cel care are experiența directă a Sinelui poate atinge eliberarea fie în timpul vieții (jivanmukta), fie în momentul morții (videhamukti).
Dacă ai trăirea Sinelui (paurusha ghyana) în meditații, chiar dacă ea nu e constantă (ca la un eliberat în viață - jivanmukta) dar tu practici și urmezi metodele de recunoaștere și menținere în Sine, în momentul morții poți atinge eliberarea.
Dar dacă ai trăiri "accidentale" ale Sinelui și nu știi (nu ai baza teoretică a metodelor de recunoaștere a Sinelui - bauddha ghyana) cum să menții sau să aprofundezi trăirea, eliminind vasana-ele și samskara-urile (tendințele și impregnările subconștiente) atunci sunt mari șanse ca trăirea să se diminueze și chiar să o pierzi, chiar dacă la un moment dat ai avut trăiri extraordinare de iluminare.
Dacă ai doar cunoașterea teoretică dar nu pe cea experiențială (deci ești încă în ignoranță de Sine - paurusha aghyana), atunci când mori vei muri ca orice om ignorant, cunoașterea ta mentală se va dizolva odată cu mintea și vor rămâne doar anumite tendințe.
"Cu excepția cunoașterii de Sine, orice altă formă de cunoaștere este doar ignoranță învățată" 
- Ramana Maharshi

Câteva cuvinte despre ideea de fiu spiritual. Fiu spiritual este cel care a venit la Viață, s-a născut a doua oară (și-a recunoscut natura proprie) prin grația maestrului său, a părintelui său spiritual. Nu orice discipol este fiu spiritual, dar orice maestru are atitudinea de părinte spiritual, pentru că atitudinea maestrului este aceeași și constantă de la nivelul Sinelui, dar a discipolului nu este constantă și reală decât când și-a realizat și el Sinele. Abhinavagupta deși a avut peste 15 maeștri, l-a apreciat cel mai mult pe cel care i-a dispersat întunericul iluziei, acest maestru fiind Shambhunatha.

În Shivaismul din Kashmir găsim explicația celor 36 de tattve ale realității universului.
Nu intrăm în amănunte acum, dar ele se împart în 3 categorii:
1. Tattve impure - sunt cele care se află sub Maya tattva (iluzia cosmică) (inconștiente de natura lor divină: pământ, apă, foc, etc, simțurile, egoul, intelectul, mintea)
2. Tattve intermediare (pure-impure) - maya, cele cinci limitări (în timp, spațiu, cunoaștere, etc) și sufletul individual purusha, care este și el aici la acest nivel
3. Tattve pure - de la nivelul de Nirvikalpa samadhi (specific lui Suddhavidya tattva) în sus. Aceste tattve pure se pot generaliza ca fiind Prezența Pură, sau Acum-Aici, sau Eu Sunt, sau Conștiința Christică. Desigur sunt și aici nivele și nuanțe dar le luăm la modul global pentru o ușurință practică.

Nu vorbesc aici și despre transcenderea chiar a lui Eu Sunt, despre Supremul Absolut, că nu e nimic de zis decât de descoperit. De abia după ce ai trecut și de "Eu Sunt" ai atins suprema realizare.

De aici putem imediat înțelege ceva: când cineva zice că "sufletul meu simte asta, sau e atras de asta" - această idee și tendință nu aparține naturii tale adevărate, nu aparține Sinelui ci tot individualității condiționate și aflate în iluzie. Nu este de condamnat dacă cineva trăiește la acest nivel, că oricum nu toată lumea va căuta realizarea spirituală în această viață, dar sper să devină clar pentru cei care spun că sunt căutători sinceri, ca aceștia să poată discerne anumite tendințe și dacă ele merită hrănite și dacă ei chiar vor să fie întărită această idee de entitate separată de întreg.
Și un eliberat spiritual va avea anumite tendințe individuale, dar ele nu lasă urme în conștiință și sunt la nivel superficial, conștiința lui fiind adâncită în Ea însăși.

Astfel putem distinge și căutările de a avea relații reușite, de a fi atras de astrologie, tarot, etc, lucruri care se află sub maya tattva. Poate de aceea și sunt "respinse" sau nebăgate în seamă de creștinism sau de către marii maeștri pentru că ele aparțin tattvelor impure, sau necurate, deci aparțin Necuratului și aceste tendințe și tentații adâncesc ființa în iluzie și separare. Însă orice nume i-am da, fie Necurat, diavol, forța întunecată (ca în Star Wars), constrângeri de identificare cu eu-l separat și limitat, nu contează numele ci să știm că există aceste tendințe care ne tentează să rămânem în lumea imaginată a separării de Întregul Unic, separare care e cauza care întreține de fapt suferința.

Adevărul nu poate fi decât ceva care este Existent prin El Însuși, este Atemporal și astfel nemuritor. Dar ființa separată care nu își cunoaște adevărata sa natură știe intuitiv că ea ca ansamblu corp-minte va muri. Chiar dacă omul va ști că ceva nu moare din el, dacă aceea nu este realizarea lui proprie, frica de moarte îl va domina și îl va împinge să caute mai departe un mod de a găsi o soluție la asta. Cum zice Mooji: moartea este una dintre cele mai mărețe idei ale lui Dumnezeu pentru că ea ne face să ne gândim și să căutăm refugiu în ceea ce e nemuritor, altfel am dormi și am visa liniștiți, evitând trezirea și rămânând ca ego separat.

Amintind tot din shivaismul din Kashmir, există termenul de shaktipat, sau transmisia Grației.
Grația înseamnă focalizare neîntreruptă pe Dumnezeu-Sine. Dacă această focalizare neîncetată și ardentă are loc în tine atunci înseamnă că ai fost atins de grație. Dacă prezența maestrului a stârnit acest foc în tine astfel încât alte preocupări să nu mai încurce această focalizare continuă asupra Supremului, atunci e grația prezentă, dar dacă încă mai ai alte preocupări personale care te păstrează în iluzie, înseamnă că nu ești atins încă de grația maestrului, sau a Sinelui.
Cheia practicii așa cum ne învață maeștrii este să nu îți iei atenția de la divin nicio clipă, mai ales să pierzi timpul cu fleacurile personale sau egoiste. Aici vorbim de atitudinea unui căutător ardent, candidat la eliberarea spirituală.

Se spune că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. Puțini pricep înțelesul acestor cuvinte. Ele exprimă faptul că Supremul nu se va arăta într-o inimă care are și alte interese în afara Preaiubitului (Supremul - Parabhairava) sau Preaiubitei (Parabhairavi - puterea lui Parabhairava care nu e separată de acesta).
Dacă pui egal între prezența mamei și înghețata ce ți-o dă mama ta, atunci nu ești chiar adoratorul perfect al mamei tale. La fel e și cu divinul. Unii sunt așa captivați de experiențe că uită prin ce putere au ei capacitatea de a avea acele experiențe. Și sunt așa atenți la valuri că nu văd oceanul.
Nisargadatta s-a focalizat 3 ani pe trăirea directă a lui Eu Sunt, fără altceva, și astfel a atins realizarea. Într-un articol tradus de curând pe blog, am văzut cum Uspensky după 3 luni de focalizare neîntreruptă pe acest sentiment de Ființare, pe Eu Sunt, a avut acea trezire. Ilie Cioară povestește cum a practicat continuu observarea minții fără a interveni sau face altceva și după 2-3 ani într-o dimineață s-a trezit și a avut acea dispariție a eu-lui personal.
În creștinismul isihast se face neîntrerupt rugăciunea inimii, invocarea Domnului, a lui Christos, care am văzut că de fapt e chiar acest Eu Sunt.

De altfel Isus și spune: "Eu Sunt (este) Calea, Adevărul, Viața."
Eu Sunt (este) Calea - sau Upaya în shivaism este chiar Parabhairavi de care ziceam mai devreme, este puterea și metoda prin care poți atinge desăvârșirea. Iar Isus spune că "la Tatăl doar prin Mine se ajunge". Cu alte cuvinte la Suprem nu ajungi decât prin EU SUNT. Trebuie să treci prin tattvele pure ca să ajungi la Parabhairava, Suprema Conștiință.
Eu Sunt (este) Adevărul - este ceea ce nu se schimbă niciodată, e singurul existent și unica Realitate. În viața noastră de zi cu zi, singura care nu se schimbă este Conștiința.
Eu Sunt (este) Viața - pentru ca Dumnezeu să vină pe pământ ia forma lui Eu Sunt, sau Christosul, sau Fiul. Acest Eu Sunt este Dumnezeul Imanent, este Sinele care ia trup. Este dătătorul de Viață, iarăși simbol solar, căci fără soare nu ar fi viață pe pământ. Este poarta spre manifestare dar și înapoi spre Dumnezeu. Acest Eu Sunt te face viu. Și trebuie să mori ca ego ca să învii ca Eu Sunt, ca și Conștiință Christică.

Tot în shivaismul din Kashmir mai găsim niște explicații. Doar cel care și-a realizat natura proprie se poate bucura de simțuri, de exemplu de o mâncare delicioasă. Cel care nu a avut realizarea Sinelui, va trebui să fie recunoscător tot timpul că i s-a permis și lui să mănânce. Ce înseamnă asta?
Cel care există și se bucură de tot și toate este de fapt Sinele. Totul este perceput de fapt în Conștiință. Cel care a realizat că el e Conștiința el știe că de fapt Conștiința ce el s-a recunoscut a fi, doar ea se bucură de acele mâncăruri din exemplul nostru. Dar cel care e doar entitate separată, doar ego, acela ar trebui să aibă o atitudine smerită și recunoscătoare pentru că i se permite și lui existența și capacitatea de a experimenta. Se spune că egoul este un hoț, deci atât timp cât nu ți-ai realizat natura adevărată tu ești un hoț care fură totul de la Conștiință, tot ce e dat de fapt e spre bucuria Conștiinței nu a egoului. Deci cât timp nu ai avut realizarea a cine ești, ești un păcătos. Acum poate e mai clară atitudinea din tradiția creștină care spune că suntem toți păcătoși.
Păcatul originar este separarea de Totalitate, de Unicul. Păcat mai este considerat și să îți iei atenția sau focalizarea de la Dumnezeu și s-o muți pe lucruri vremelnice, deșarte. Egoul spiritual al unora nu suportă ideea de păcătos. Aroganța, mândria se știe că e cel mai mare păcat în orice tradiție spirituală sau religie, și nici cei cu căutări spirituale nu vor fi scutiți de întâlnirea cu ea în propriile lor ființe.
Se poate aplica aceeași idee și la pseudo-tantra. În tradiția tantrică veritabilă precum și în shivaismul din Kashmir, practicile sexuale nu se predau decât celor care și-au realizat deja Sinele, pentru că ei nu pot fi ușor deviați de pe cale. Dar când egoul fură aceste lucruri și le aplică, atunci multă întunecime vine în lume, aroganță și egoism. De aceea multe practici spirituale nu se dau oricui și oricând, pentru că maeștrii știu că dacă ele pică în mâna egoului, atunci ele pot face ca acea ființă să se adâncească și mai mult în ego, în întuneric și păcat.

Atunci când recunoaștem această Prezență, acest Eu Sunt, în noi înșine, atunci descoperim că în ceilalți există același lucru ca și în noi. Christosul din noi e același și Unul. De aceea Isus spune să îți iubești aproapele ca pe tine însuți (Tu Însuți sau Sinele e același lucru). Și tot Isus spune că dacă îngrijești un bolnav sau un bătrân, de fapt pe Mine (pe Eu Sunt, Conștiința Christică) din acel om îl îngrijești, dacă hrănești un flămând, la fel. De fapt te ajuți pe tine însuți ca acest Unic Eu Sunt.
Și dacă ai descoperit asta, atunci nu poți să furi, să minți, să manipulezi aproapele. Pentru că înseamnă să îl minți pe Dumnezeu, pe Christosul din acel om. Și atunci nu ai respect de Sine, nici pentru Sinele din acel om, nici pentru Sinele din tine pe care îl vinzi ca să fii un ego care minte și fură și înșeală. În mod spontan aceste lucruri sunt știute și nu îți mai vine să le faci dacă în ființa ta a avut loc cu adevărat o trezire spirituală la adevărata ta natură, care e aceeași în toți și în toate.  Și dacă ești sincer atunci vei recunoaște unde te trădezi. Și vei recunoaște cu ușurință și îndrumătorii sau maeștrii falși care din gură zic multe dar viața și comportamentul lor trădează că sunt încă ego. Pomul după roade, omul după fapte - cum zice Isus.

Întâlnești mulți oameni care au auzit de acest Eu Sunt și a devenit ceva la modă ca mintea să afirme asta și să afișeze asta pe Facebook, pe stâlpi și garduri. Nu e încă nicio realizare acolo, egoul e încă prezent și arogant, și el deja dă petreceri că se crede liber deja și el.  Nu e tăcere și spațiu în ființa lor și nu emană acel parfum specific sfinților și maeștrilor. Doar chimvale zăngănitoare și disonante. Mooji atenționează că se poate crea un hibrid între prezență și ego dacă te apuci de vorbit și sărbătorit prea devreme, și că rămâne unoeri greu de detectat de cel în acea situație, și doar grația maestrului îi poate scoate la suprafață aceste tendințe spre a fi arse cu totul. Spun asta pentru că de multe ori anumite avertismente m-au ajutat și pe mine și pe unii prieteni de-ai mei. Rămâi tăcut și vigilent. Observă tendințele dar nu fugi după ele, nu le urma. Unele lucruri abia după ce treci de ele le recunoști ca limitări și tentații care te mențineau într-un nivel mai subtil de ego.
Fii sincer cu tine însuți. Nu ai nimic de dovedit, de afișat. Nu e o competiție, tu cel care ai atins iluminarea și restul lumii, ignoranții cărora să le-o împărtășești tu. Observă cu sinceritate anumite tendințe, vezi dacă ele vor supraviețui unei introspecții sincere. Vezi dacă ele vor supraviețui întâlnirii cu un maestru adevărat.
Pentru că la mulți egoul s-a săturat să mai fie un căutător sau un discipol și acum vrea să aibă alt rol, cel de maestru pentru alții. E ultima redută în care se mai ascunde egoul.
Poți fi tentat să crezi că ai atins realizarea ultimă atunci când de fapt nu ai atins-o, așa cum a crezut și Nisargadatta Maharaj la un moment dat pentru ca mai apoi să își dea seama că nu era capătul acolo unde ajunsese.
La fel a fost și în cazul lui Mathru Sri Sarada, fiica spirituală și adoptivă a lui Lakshmana Swamy (cel care a atins realizarea supremă prin grația lui Ramana Maharshi), ea povestind că șansa ei a fost că maestrul (Lakshmana Swamy) a fost lângă ea și a observat că ea nu atinsese încă realizarea ultimă și egoul ar fi vrut să evadeze păcălind-o că nu mai era alt nivel de realizat. (download aici)

Sfinții creștini spun că cea mai înaltă formă de rugăciune e tăcerea. Și dacă nu poți fi tăcut atunci măcar fii recunoscător, rugăciunea ta să fie de slavă și mulțumire. Mooji zice că mantra ta să fie: "Mulțumesc!". Omraam Aivanhov spune și el că dacă ar trebui să simplifice totul la o sigură practică spirituală care să ducă la Dumnezeu, aceasta ar fi mulțumirea, recunoștința.
Ce spuneam și mai sus, dacă ești conștient că ești Sinele, Tăcerea, Prezența, atunci asta e bine, dar dacă nu poți fi tăcut, atunci doar fii recunoscător lui Dumnezeu pentru tot.

Ca o amintire, dimineața la trezire fii recunoscător că ți s-a mai dat o zi, așa cum zicea frumos Sadhguru, că mii de oameni nu se vor trezi în acea dimineață și într-una din zile tu vei fi printre aceia. Nu ai să ai timp de irosit aiurea dintr-o zi dacă devii conștient că nu știi dacă ți se va mai da o zi de trăit. Ci vei deveni mai atent și prețuitor cu toate darurile ce ți se tot dau.
Sau o altă metodă de a te menține treaz, cum te-ai comporta dacă maestrul tău sau dacă Dumnezeu ar fi lângă tine? Ai avea aceleași preocupări sau scuze sau egoisme? Că de fapt Dumnezeu este mereu prezent ca Sinele nostru, ca și Conștiința noastră. De altfel se și zice că vom fi judecați de propria conștiință.

Nu complica și nu amesteca lucrurile. Întocmai cum ziceam că focalizarea trebuie să fie permanent spre Cel Preaînalt, la fel și cu practica spirituală. Maestrul, duhovnicul, îndrumătorul îți dă o metodă, de exemplu introspecția, sau metoda lui Eu Sunt, sau A fi conștient că ești conștient, sau rugăciunea inimii, sau recunoștința permanentă. Nu mai amesteca alte practici, nu dilua puterea divinului, a lui Parabhairavi pe care o ai deja prin ghidarea maestrului. Că de multe ori mintea va căuta metode prin care să evite o practică constantă și perseverentă, mintea va evita tăcerea și Ființarea și va aduce tot felul de tentații aparent spirituale.
Buddhismul Dzogchen spune că meditația este a rămâne în natura ta proprie.

În Vijnana Bhairava Tantra sunt date 112 metode de practică care să ducă la trezire. Dar tot acolo se spune că la aceste metode trebuie să renunți atunci când ai descoperit natura proprie și apoi doar să rămâi în această realizare, în această pură ființare, pentru că dacă ai aplica în continuare metode atunci ai ieși din Sine, ai crea o nouă identitate prin identificare cu practicantul căutător. La început suntem căutători, asta credem despre noi, dar apoi trebuie să trecem dincolo de această idee și identificare. Nu cari după tine barca cu care ai traversat râul, așa cum frumos zice Buddha.

Bhakti înseamnă devoțiune ardentă față de divin, o devoțiune în care tu te dizolvi și dispari ca "eu", ca persoană. Jnana (Ghyana) înseamnă cunoaștere de Sine, aplicarea discernământului ca să descoperi ce nu ești și să recunoști natura ta reală. Karma yoga - doar Dumnezeu este și acționează, tu renunți la ideea de făptuitor, de "eu" care face ceva sau așteaptă ceva de la acea acțiune. Doar Dumnezeu rămâne acolo și acționează spontan, fără interesele tale personale.
Desigur aceste căi nu sunt pentru oricine, nu toți caută realizarea supremă sau pe Dumnezeu. Și atunci căile spirituale, religiile, au adus oamenilor și alte învățături aplicabile de omul obișnuit astfel încât viața în societate și în familie să fie cât mai armonioasă. Norme etice și morale pe care urmându-le nu ești nociv pentru ceilalți din jurul tău, ba mai mult devii și un ajutor pentru ceilalți. Ceea ce la un sfânt este natural și firesc în expresia sa, pentru omul de rând poate fi aplicat prin aceste coduri etice și morale. Așa au apărut diverse învățături care să ajute oamenii care nu îl caută ardent pe Dumnezeu ca măcar să aibă un trai armonios social și familial, și să fie împăcați cu ei înșiși. Și găsim aceste îndrumări de viață și în creștinism, și în taoism, și în sufism, buddhism, etc.
Dar a nu fi confundate cu metodele de trezire spirituală.

Și pentru că am amintit de karma yoga, modul cum este abordată în shivaismul din Kashmir e un pic diferit. Voi căuta să evit termenii specifici legați de nivelurile cuvântului și sper să aibă un înțeles practic și să explice unele metode aplicate și de alți maeștri în afara Shivaismului.

Prima etapă presupune să păstrăm tăcerea, să ne păstrăm atenția pe propria ființare în timp ce facem anumite activități. Mergem și păstrăm această tăcere, gătim și păstrăm această tăcere în care suntem conștienți doar de noi înșine. Evităm să fim distrași înspre altceva. Această focalizare tăcere, dacă este păstrată neîntrerupt, atunci se trece în cea de-a doua etapă în mod natural. Cea în care îți vine să te așezi în tăcere și să rămâi așa în propria ființare. Unii vor spune că tu meditezi, dar tu știi că nu meditezi ci doar stai așa în propria ființă. Chiar Ramana zice că atunci când lumea zicea că el meditează sau că e în samadhi în peșteră, el doar stătea în el însuși și atât, nu medita, și nu "samadhi-ea".
Această a doua etapă e mai ușoară ca prima pentru că nu faci nimic altceva în exterior.
Când aceste două etape au ajuns să fie fără nicio întrerupere, atunci măiestria ta îți permite să practici pe cea de a treia, și asta fără niciun efort ci spontan. Poți să vorbești cu ceilalți dar în tine să nu se modifice această tăcere-ființare, indiferent că râzi, vorbești sau chiar când cerți pe cineva.

Dacă aplici tăcerea doar în meditații atunci nu poate apărea o stabilizare și...ehe..știm mulți oameni care "meditează" de zeci de ani dar fără rezultate înspre trezirea spirituală. După meditații ei revin la obișnuințele minții, și fructele acelor meditații dispar și apoi iar trebuie să mediteze ca să ajungă la o anumită stare. Mulți nici nu recunosc ființarea-tăcere care există și în afara meditației și că ea de fapt e singura constantă dar nebăgată în seamă, neluată la cunoștință. Și egoul poate medita mulți mulți ani, și poate folosi spiritualitatea ca o altă metodă de evitare a Realității, așa cum zice Papaji.

Acum poate e mai ușor înțeles și de prietenii mei care aveau anumite întrebări, de ce Mooji, la fel ca și Rupert Spira, Adyashanti și alți mari maeștri, aplică aceste etape fără să le explice minții. De ce meditațiile ghidate de acești maeștri sau îndrumările lor nu au rolul doar să aprofundeze "meditația" (cum era înțeleasă de unii prin alte surse) ci cum să ai tăcerea când cineva vorbește și îți arată această tăcere-ființare din tine însuți. Pentru că altfel și egoul poate fi "meditator", chiar profesionist în asta, dar păstrându-se ca o identitate separată.
Mooji spune să rămâi în tăcere în tine însuți, focalizat pe Eu Sunt și atât...și la un moment dat îți vine să te așezi în tăcere și să stai așa, aparent meditând...și să stai în aceste prime două etape la marinat până când de la sine se va face trecerea spre a treia etapă. Nu să o faci tu. Ci Sinele, Grația o va face.  

Summairu (2017)


Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui 
Nisargadatta Maharaj - Îndrumări de practicat     
Gurdjieff - Metoda "Eu Sunt" 
Rupert Spira - Iubirea e un loc

Gurdjieff - Metoda "EU SUNT" (The "I AM" method)

Gurdjieff a folosit metoda "EU SUNT". Practică adânc acest EU SUNT orice ai face. Bei apă, mănânci, amintește-ți EU SUNT. Nu uita asta! Când mergi amintește-ți EU SUNT. Lasă mersul să fie acolo, dar fii fixat pe EU SUNT EU SUNT EU SUNT. Asta să îți fie constant în conștiință. Apoi ea va pătrunde și în vis.

Gurdjieff a folosit această metodă continuu. Discipolul lui cel mai cunoscut, Uspensky, povestește că atunci când Gurdjieff lucra cu el cu această metodă și el practica de 3 luni neîntrerupt această reamintire a lui EU SUNT EU SUNT EU SUNT, totul s-a oprit. Gândurile, visarea, totul s-a oprit. Doar o singură notă ca muzică a rămas "EU SUNT". Dar nu era un efort. Aceasta era o activitate spontană care se desfășura. "EU SUNT". Apoi Gurdjieff l-a chemat pe Uspensky afară din casă. Pentru trei luni el a fost ținut închis în casă și nu i s-a permis să iasă.

Apoi Gurdjieff a zis "Vino cu mine!" Ei locuiau într-un orășel rusesc, Tiflis. Au ieșit pe străzi. Uspensky scrie în jurnalul său: "Pentru prima dată am putut înțelege ce spune Isus când zice că omul e adormit. Întregul oraș îmi apărea ca fiind adormit. Oamenii se mișcau în somn, proprietarii de magazine vindeau în somn, clienții cumpărau în somn. Întregul oraș era adormit! M-am uitat la Gurdjieff. Numai el era treaz. Întregul oraș dimprejur era adormit. Erau furioși, se certau, iubeau, cumpărau, vindeau, făceau una alta, toate."

Uspensky spune: "Puteam să le văd fețele, ochii, erau adormiți. Centrul interior le lipsea, nu era acolo." El i-a zis lui Gurdjieff: "Nu mai vreau să merg acolo. Ce s-a întâmplat cu orașul? Toți par adormiți, drogați."

Gurdjieff i-a spus: "Nimic nu i s-a întâmplat orașului. Ceva ți s-a întâmplat ție. Tu ai fost de-drogat. Orașul rămâne la fel. E același loc în care te-ai mutat acum trei luni. Dar nu ai putut vedea că oamenii sunt adormiți pentru că și tu dormeai. Acum poți vedea asta pentru că o anumită calitate a conștiinței ți-a apărut. Cu trei luni de practică a lui "EU SUNT" în mod continuu, ai devenit conștient într-un timp foarte scurt. Ai devenit treaz! O parte a conștiinței tale a trecut dincolo de vis. De aceea poți vedea că toți sunt adormiți, morți, se mișcă drogați, ca și cum ar fi hipnotizați."

Uspensky spune: "Nu puteam suporta acest fenomen - toți adormiți! Orice ar face ei, ei nu-s responsabili pentru acel lucru. Nu sunt responsabili! Cum ar putea fi ei responsabili?" A venit înapoi la Gurdjieff și l-a întrebat: "Ce e asta? M-ai iluzionat cumva? Mi-ai făcut ceva de întregul oraș pare adormit? Nu îmi pot crede ochilor!"

Dar asta se va întâmpla oricui. Dacă îți poți aminti de tine însuți, atunci vei ști că nimeni nu își amintește de el însuși, și așa se mișcă fiecare. Întreaga lume e adormită.
Dar începe cât timp ești treaz. În fiecare moment în care începi "EU SUNT".

Nu vreau să zic că trebuie să repeți cuvintele "EU SUNT" ci să ai simțământul. Îmbăiază-te și simte "EU SUNT". Lasă atingerea dușului rece să fie acolo, și lasă-te să fii acolo în fundal, simțind și amintindu-ți "EU SUNT". Ține minte că nu zic că trebuie să repeți verbal "EU SUNT". Poți repeta dar asta nu îți va aduce conștiința. Repetarea poate crea chiar mai multă adormire. Deci acest "EU SUNT", această amintire a lui "EU SUNT", nu este o mantra verbală. Simte asta! Fii senzitiv față de ființa ta. Când atingi mâna cuiva nu doar atinge-o, dar simte-o, simte de asemeni și atingerea ta. Când mănânci, simte-te mâncând, în egală măsură. Acest simțământ va pătrunde tot mai adânc în mintea ta.

Într-o zi brusc ești trezit în propriul tău centru, funcționând pentru prima dată. Și atunci întreaga lume devine un vis. Și atunci știi că visul tău este un vis. Și când știi că visul tău este vis, el încetează. El încetează dacă e perceput ca ireal.

Și odată ce visul încetează, tu ești un alt om. Vechiul om a murit; adormitul este mort. Acea ființă umană ce erai, nu mai ești. Pentru prima dată devii conștient. Pentru prima dată, în întreaga lume care e adormită, tu ești treaz. Devii un Buddha, un Cel Trezit.

După această trezire, nu mai există suferință. După această trezire, nu mai există moarte. Prin această trezire, nu mai există frică. Devii, pentru prima oară, liber de toate. Să fii liber de adormire, liber de visare, înseamnă să fii liber de orice. Ura, lăcomia, mânia toate dispar. Atingi libertatea. Devii doar iubire.

Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Introspecția ghidată de Mooji
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui 
Nisargadatta Maharaj - Îndrumări de practicat 
Rupert Spira - Iubirea e un loc 

Gurdjieff used the I AM method. Work deeply on I AM whatever you are doing. Drinking water, eating, remember I AM. Do not forget it! When you walk remember I AM. Let the walking be there, but be fixed on I AM I AM I AM. Let this be constant in your awareness. Then it will begin to penetrate your sleep also.

Gurdjieff worked on his method continuously. His chief disciple P.D. Ouspensky relates that when Gurdjieff was working with him on this method and he was practicing for 3 months continuously this remembering of "I AM I AM I AM", everything stopped. Thoughts, dreaming, everything stopped. Only one note like music remained "I AM." But it was not an effort. This was a spontaneous activity going on. "I AM." Then Gurdjieff called Ouspensky out of the house. For 3 months he had been kept inside and was not allowed to go out.

Then Gurdjieff said 'Come with me!' They were living in a Russian town of Tiflis. They went out into the street. Ouspensky writes in his diary, "For the first time I could understand what Jesus meant when he said that man is asleep. The whole city looked to me as if asleep. People were moving in their sleep, shopkeepers were selling in their sleep, customers buying in their sleep. The whole city was asleep! I looked over at Gurdjieff. Only he was awake. The whole city around us was asleep. They were angry, fighting, they were loving, buying, selling, doing, everything."

Ouspensky said "I could see their faces, their eyes, they were asleep. The inner center was missing, it was not there.' Ouspensky said to Gurdjieff "I do not want to go there anymore. What happened to the city? Everyone seems asleep, drugged."

Gurdjieff said "Nothing has happened to the city. Something has happened to you. You have been undrugged. The city remains the same. It is the same place you moved into 3 months ago. But you couldn't see that other people are asleep because you were also asleep. Now you can see because a certain quality of awareness has come to you. With three months of practicing "I AM" continuously, you have become aware in a very short matter of time. You have become aware! A part of your consciousness has gone beyond dreaming. That is why you can see that everyone is asleep, dead, moving, drugged, as if hypnotized."

Ouspensky says "I could not bear this phenomenon - everyone asleep! Whatsoever they are doing, they are not responsible for it. They are not! How can they be responsible?" He came back and asked Gurdjieff "What is this? Am I deceived somehow? Have you done something to me that the whole city seems asleep? I cannot believe my own eyes!"

But this will happen to anyone. If you can remember yourself, then you will know that no one is remembering himself, and in this way each one goes on moving. The whole world is asleep. But start while you are awake. Any moment that you start "I AM."

I do not mean that you have to repeat the words "I AM" but have the feeling. Take a bath and feel "I AM." Let the touch of the cold shower be there, and let yourself be there behind, feeling it and remembering "I AM." Remember I am not saying that verbally you have to repeat "I AM." You can repeat it but that repetition will not give you awareness. Repetition may even create more sleep. So this "I AM", the remembering of "I AM", is not a verbal mantra. Feel it! Be sensitive to your being. When you touch someone else's hand do not only touch it, but feel it, feel your touch also. While you eat, feel yourself eating as well. This feeling will penetrate deeper and deeper into your mind.

One day suddenly you are awake at your own center, functioning for the first time. And then the whole world becomes a dream. And then you know that your dreaming is a dreaming. And when you know that your dreaming is a dreaming, dreaming stops. It can continue only if it is felt to be real. It is stopped if it is felt as unreal.

And once dreaming stops, you are a different man. The old man is dead; the sleepy man is dead. That human being which you were, you are no more. For the first time, you become aware. For the first time, in the whole world that is asleep, you are awake. You become a Buddha, an Awakened One.

After this awakening, there is no misery. After this awakening, there is no death. Through this awakening, there is no more fear. You become, for the first time, free of everything. To be free of sleep, to be free of dreaming, is to be free of everything. Hate, greed, anger all disappear. You attain freedom. You become just love.

Papaji - Un Poem din cartea "Adevărul Este" (A Poem from the book "The Truth Is")

Sinele este ceea ce ești,
Tu ești Acea Insondabilitate în care experiențele și conceptele apar.
Sinele este Momentul care nu are nici venire nici plecare.
Este Inima, Atman, Vacuitatea.
Strălucește Lui Însuși, de la Sine Însuși, în Sine Însuși.
Sinele e cel ce dă suflul vieții, nu ai nevoie să Îl cauți, El este Aici.
Tu ești Acela prin care ai căuta.
Tu ești ceea ce cauți!
Și Acela este tot ce este. Numai Sinele este.

Tu nu ai fost niciodată născut, și deși doar dorința ia naștere,
Nimic nu s-a întâmplat vreodată, Nimic nu a existat vreodată!
Acest Nimic ești tu, și acesta este Adevărul Suprem.
Ești complet singur deoarece numai Frumusețea singură este. Numai Sinele este.
Pur și simplu nu poți nega că tu ești Conștiință.
Tu sălășluiești în Lotusul Inimii ca Bucurie în Beatitudine.
Rămâi Tăcut și îți vei revela Sinele direct Sinelui tău.

Cunoașterea de Sine este aceea pentru care merită să sacrifici totul, pentru că orice altceva este doar un miraj ce apare în Conștiință.
Sinele este locuitorul tuturor Ființelor, deci iubirea celorlalți este Iubirea Sinelui, a propriului tău Sine.
Sinele este cea mai mare Iubire și cel mai drag tuturor iubitorilor. Iubirea este atracția Sinelui către Sine în Sine. Nu există nimic în afară de această Iubire, această sursă a Bucuriei.
Vezi-ți frumusețea și că tu ești acest Locuitor, această Iubire și Frumusețea însăși.
Neti, Neti (nici asta, nici aceea); dar ce Ești tu nu poate fi respins. Este doar Acum;
veghea sau somnul sau visul, este tot Acum-ul care doar Este. Numai Sinele este.

Acest Moment prezent este Lumină, este Sinele. Acest Moment nu e înlănțuire sau libertate.
Este cel mai prețios dincolo de ideație. Acest Moment este ecranul pe care se proiectează totul.
Este mereu Nemișcat și Neatins și e în afara timpului. Nu e nicio diferență între Cel Suprem și această Prezență.
Pentru a fi în acest Moment abandonează toate dorințele, incluzând dorința de a fi în el. Acela care nu are niciun nume sau formă are milioane de nume: Ființare, Pură Conștiință, Beatitudine, Existență,
Atman, Adevăr, Sine, Providență, Frumusețe, Libertate, Iubire Divină, Plinătate, Vacuitate, Conștiință, Acum, Cel Fără-de-Efort, Aici, Tăcere, Brahman, Dumnezeu.
Precum limba rostește cuvântul "limbă" așa și tu rostești aceste nume.
Pentru a evita această acoperire a naturii tale cu preconcepții, Buddha a vorbit de Sine în termeni negativi (ai negării) precum Anata, Cel Neatins, Nemanifestatul, Cel Nevăzut, Cel Inabordabil,
Incognoscibilul, și Cel Nepătat. Înainte de noțiuni și creații tu exiști, deci nu există cuvinte pentru Acela de dincolo de cuvinte și limbaj.

Sinele nu are nevoie să se înțeleagă pe El însuși, Libertatea este înainte de conceptul de libertate. Tu ești ceea ce rămâne când conceptele de "Eu", minte și trecut dispar.
Nimicul nu este un concept. Identifică-te ca Pace-Frumusețe-Iubire, nu avea asta doar ca o experiență.
Cunoaște: "Eu sunt inactiv, activitatea are loc în mine, Eu Sunt Acela, sunt ecranul care nu vine și nu pleacă niciodată." Identifică-te ca și Conștiința Însăși. Dacă nu uiți cine ești, această aparență a activității este Dansul Cosmic.
Rămâi ca "Eu Sunt", nu ca ceea ce vine și pleacă. Simțământul de Eu individual este mintea, dar Ființarea nu are hotare. Ea Însăși este conștientă de Ea Însăși. Identifică-te ca ființare.

Când mintea este pură vei vedea Sinele în toate Ființele. Purifică-ți mintea prin îndepărtarea tuturor conceptelor, mai ales a conceptului de puritate. Apoi Sinele se revelează singur minții goale care e Conștiința. Ego-ul și mintea și toate creațiile apar din Sine ca Sine, chiar și cele mai urâte îndoieli și cele mai separate diferențe apar din frumoasa sursă care e Ființare. În Sine nu există "fă asta" sau "nu fă aia", ceva de făcut sau de nefăcut. Dacă e nefericire tu nu ești nefericit, tu ești Nepătata Pură Cunoaștere (Conștiință) a acelei nefericiri.

Așa cum valurile nu sunt separate de ocean, nici razele separate de soare, tu nu ești separat de Existență. Tu ești Momentul în care totul este.
Scripturile vorbesc de trei fluvii Sfinte în Interior. Acestea sunt Existență, Conștiință, și Beatitudine.
Fiind dincolo de gând sau efort ele nu pot fi obiectivate sau subiectivate. Ele sunt atât de dragi, atât de aproape, în spatele retinei și înaintea respirației. Tu nu ai nevoie să vezi Asta, tu ești Asta.
Tu nu ești diferit de Existență, de Ființare.
Vezi Ființarea peste tot prin a nu privi. A Vedea este A Fi, nu obiectele văzute.
Conștiința este Mama originală. Dacă știi asta ea va avea grijă de tine și îți va da Fericire, Pace, Nemurire. Această Mamă nu o recunoaștem și de aceea ajungem în necazuri.

Acest Necunoscut e natura ta, întoarce-te la Acesta pentru că ceea ce e cunoscut nu aduce Pace veșnică, nici Iubire veșnică.
Beatitudinea e Eternă, deși ea pare că apare atunci când mintea moare.
Beatitudinea nu e o experiență, Ea este natura ta.
Aceasta este Inima celui Înțelept.
Acest dar îi cheamă totdeauna pe toți : "Tu ești așezat în Inima toturor Ființelor."
Acesta este Adevărul: Chipul Tău strălucește.

Sursa poemului: din cartea "Adevărul Este" - "Sinele" paginile 25-27 PAPAJI (H.W.L. Poonja)
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Papaji - Procesul realizării Sinelui și după Realizare
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji (H.W.L Poonja) - Focul Libertății

__________________________________________________________
Self is what you are, 
You are That Fathomlessness in which experience and concepts appear. 
Self is the Moment which has no coming or going. 
It is the Heart, Atman, Emptiness. 
It shines to Itself, by Itself, in Itself. 
Self is what gives breath to life, you need not search for It, It is Here. 
You are That through which you would search. 
You are what you are looking for! 
And That is all it is. Only Self is. 

You were never born, and though only desire takes birth, 
Nothing has ever happened, Nothing has ever existed! 
This Nothingness you are, and this is the Ultimate Truth. 
You are totally alone because Beauty alone is. Only Self is. 
You simply cannot deny that you are Consciousness. 
You dwell in the Lotus of the Heart as Joy in Bliss. 
Keep Quiet and you will reveal your Self to your Self. 

Self Knowledge is that which is worth sacrificing anything for, because everything else is just a mirage rising out of Consciousness. 
Self is the indweller of all Beings, so love of others is Love of Self, your Self. 
Self is the greatest Love and the dearest of all lovers. Love is the attraction of Self to Self in Self. There is nothing besides this Love, this source of Joy. 
See your own beauty and you are this Indweller, this Love and the Beauty itself. 
Neti, Neti; but what you Are cannot be rejected. It is Now only; waking or sleeping or dreaming, It is still the Now which only Is. Only Self is. 

This present Moment is Light, is Self. This Moment is not bondage or freedom. It is most precious beyond ideation. This Moment is the screen on which all projects. It is always Still and Untouched and it is out of time. There is no difference between the Ultimate and this Presence. 
To be in this Moment abandon all desires, including the desire to be in it. That which has no name or form has millions of names: Being, Awareness, Bliss, Isness, Atman, Truth, Self, Auspiciousness, Beauty, Freedom, Divine Love, Fullness, Emptiness, Consciousness, Nowness, Effortlessness, Hereness, Silence, Brahman. 
As the tongue speaks the word “tongue” so you speak these names. To avoid the veiling of your nature with preconceptions, Buddha spoke of Self in negative terms like Anata, Untouched, Unmanifest, Unseen, Unapproachable, Unknowable, and Unstained. Before notions and creations you exist, so there are no words for That beyond words and language. 

Self doesn't need to understand Itself, Freedom is before the concept of freedom. You are what remains when the concepts of “I,” mind and past disappear. 
Nothingness is no concept. Identify as Peace-Beauty-Love, do not experience it. 
Know, “I am inactive, the activity takes place in me, I am That, I am the screen, I never come and I never go.” Identify as Consciousness Itself. If you do not forget who you are, this appearance of activity is the Cosmic Dance. 
Stay as “I am,” not as what comes and goes. The individual I-sense is mind, but Being has no frontiers. It is aware of Itself Itself. Identify as being. 

When mind is pure you will see Self in all Beings. Purify the mind by removing all concepts, especially the concept of purity. Then Self reveals itself to the empty mind which is Consciousness. Ego and mind and all creations arise out of Self as Self, even the ugliest of doubts and the most separate of differences rise from the beautiful source as Isness. In Self there are no do's and don'ts. If there is unhappiness you are not unhappy, you are the Untouched Awareness of this unhappiness. 

As waves are not separate from ocean, nor rays from sun, you are not separate from Existence. You are the Moment in which all is. 
The Scriptures speak of the three Holy rivers Within. These are Existence, Consciousness, and Bliss. Being beyond thought and effort they cannot be objectified or subjectified. They are so dear, so near, behind the retina and before breath. You need not see This, you are It. 
You are not different than Existence, than Being. 
See Being everywhere by not looking. The Seeing is Being, not the objects seen. 
Consciousness is the original Mother. If you know this she will take care of you and give you Happiness, Peace and Deathlessness. This Mother we do not recognize and this gets us into trouble. 

This Unknown is your nature, return to That because the known will give no lasting Peace, no lasting Love. 
Bliss is Eternal, even though it appears to arise when the mind dies. 
Bliss is not an experience, It is your nature. 
This is the Heart of the Wise. 
This gift is always calling to everyone, “You are seated in the Heart of all Beings.” 
This is the Truth: Your Face shines. 

Poem Source: from 'The Truth Is' - 'Self' pages 25 to 27 PAPAJI

Lal-Ded (Lalla) - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir (The word of the rebel mystic from Kashmir)

Dacă nu-L poți vedea cât ești în viață,

Cum L-ai putea vedea după moarte?

 
Lal-Ded (Lalla) este o sfântă rebelă, o mistică revoluționară a secolului al 14-lea din Kashmir. O cunoaștem doar prin versurile ei numite "Vak", care au ajuns la noi prin tradiția populară a Kashmirului.

Opunându-se vehement aspectului ritual al tradiției Trikmat, Lalla s-a revoltat împotriva puternicului cler al vremurilor acelea care a transformat acele ritualuri într-un mijloc de exploatare și o unealtă pentru perpetuarea autorității ereditare. Ea, de asemenea, s-a revoltat și împotriva obiectificării femeilor în ritualurile shivaite.
Ea respinge complet statutul secundar și dependent atribuit femeilor în aceste ritualuri și ea astfel apare și domină scena ca subiect (conștiință).
Pe de o parte, Lala  a dat un nou suflu de viață tradiției spirituale a shivaismului din Kashmir, iar pe de alta,  ea a demistificat shivaismul prin rostirea clară a pilonilor fundamentali ai acestuia în limbajul omului obișnuit și a deconstruit ideologia lui de a fi o sectă secretă (Rahasya Sampradaya) făcând accesibile toate mijloacele de realizare (upaya) tuturor celor interesați de realizarea identității lor reale, astfel făcându-l o unealtă viabilă și eficientă nu numai pentru elevarea individuală dar și pentru unificarea socială.

Iluziile sunt parte integrantă a acestei vieți lumești, de aceea numim această lume Mayajala (plasa iluziilor). Cu cât cineva este mai evoluat spiritual cu atât mai puține iluzii va întreține. Suprema iluzie este aceea a unei existențe individuale: "Aham" sau "Eu Sunt"; aceasta este craca pe care stă fiecare și chiar și cei mai evoluați nu sunt înclinați să taie această cracă, temându-se că în cazul căderii, el sau ea se va izbi de pământ. Dar Lal, sfânta din Kashmir, Avatar-ul din Kashmir are toată puterea spirituală să taie chiar și craca pe care stă fiindcă ea a realizat că nu există un pământ de care să te lovești.


Idolul e doar piatră
Templul e doar piatră,
De sus până jos, totul e doar piatră
Pe cine vei venera, O, încăpățânatule învățător?

Îți acoperă rușinea,
Te scapă de frig,
Hrana și băutura lui, doar apă și iarbă
Cine te-a sfătuit, O, preotule,
Să sacrifici o oaie vie ca ofrandă
Pe o piatră fără viață?

O, nesăbuitule, acțiunea dreaptă nu constă
În post și alte rituri ceremoniale
O, nesăbuitule, acțiunea dreaptă nu constă
În a procura confort și ușurință corpului,
Numai în contemplarea Sinelui este dreapta acțiune și sfatul cel drept pentru tine.

Ascetul pelerin merge din altar în altar
Căutând să-L întâlnească pe Cel
Care sălășluiește (de fapt) în interiorul său.
Cunoscând adevărul, O, suflete, nu fi păcălit;
Distanța e cea care face ca brazda să pară verde

Unii își lasă casa, alții pustnicia
Dar mintea neliniștită nu cunoaște pacea.
Atunci, fii atent la respirație zi și noapte,
Și rămâi unde ești

Mi-am tocit masa și limba citind cărțile sacre,
Dar nu am învățat practicile care l-ar face fericit pe Domnul meu.
Mi-am tocit degetele cu mărgelele mătăniilor mele,
Dar nu am fost în stare să alung dualitatea din mintea mea.

Cei fără-de-minte citesc scripturile
Precum papagalii din colivie recită "Doamne, Doamne"
Ei citind astfel, bat apa în piuă
Efort fără niciun rod, ridicolă aroganță.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Realizarea este rară într-adevăr, nu căuta departe, e chiar aici, lângă tine
Întâi ucide dorința, apoi liniștește-ți mintea, renunțând la imaginații în zadar
Apoi meditează asupra Sinelui în interior și O! Vidul se contopește în vid

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Renunță la ritualurile sacre tantrice
Doar sunetul mantrei rămâne
Și când sunetul mantrei dispare
Doar conștiința rămâne în urma sa
Apoi O! Conștiința însăși s-a dus
Și acolo nu mai rămâne nimic în urmă
Vidul s-a contopit în vid

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Stimulându-ți și satisfăcându-ți dorințele și poftele
Nu ajungi nicăieri
Prin penitențe și post,
Devii arogant,
Fii moderat în mâncare și băutură
Dacă vei fi cumpătat
Calea ta cu siguranță va fi iluminată

 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

În viață nu am căutat nici bunăstarea nici puterea,
Nici nu am alergat după plăcerile simțurilor,
Cumpătată în mâncare și băutură, am dus o viață stăpânită;
Cu răbdare mi-am purtat povara, durerea și sărăcia,
Și mi-am iubit Dumnezeul.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Maestrul meu mi-a dat doar o învățătură
"Din afară retrage-ți privirea spre interior
Și fixeaz-o pe Sinele Cel Mai Adânc."
Luând în inimă această povață,
Goală am început să dansez.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Tu erai absorbit în Propriul Tău Sine,
ascuns de mine;
Am petrecut zile întregi căutându-Te
Dar când Te-am văzut în propriul meu Sine
O, bucurie! Atunci Tu și Eu
ne-am bucurat în extaz
Am traversat vastitatea vidului singură,
Lăsând în urma mea gândirea și sentimentul,
Atunci am ajuns la taina Sinelui;
Și, deodată, pe neașteptate,
În noroi lotusul a înflorit pentru mine.
Ca o pânză fină Shiva se răspândește,
Pătrunzând toate structurile tuturor lucrurilor,
Dacă nu-L poți vedea cât ești în viață,
Cum ai putea să-L vezi după moarte?
Contemplă adânc și discerne Adevăratul Sine de sine.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Mintea (chitta) e mereu nouă
luna mereu schimbătoare este nouă
și mereu nouă e întinderea de ape fără țărm pe care am văzut-o
Din moment ce eu, Lalla, mi-am curățat corpul și mintea,
(am golit-o de ieri-uri moarte și de nenăscute mâine-uri),
Trăiesc în mereu-prezentul Acum
(și toate lucrurile sunt întotdeauna pentru mine)
mereu noi și noi.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Aici nu este nici cuvânt nici gând,
Nici Transcendent nici ne-Transcendent
Legămintele de tăcere și mudrele (gesturile) mistice,
nu îți pot câștiga accesul aici,
Chiar nici Shiva și Shakti nu rămân aici.

__________________________________________

Sursa articolului:
http://www.sutrajournal.com/lal-ded-the-mystic-of-kashmir-by-mh-zaffar
Traducerea: Summairu (2016)


Citește și:
Abhinavagupta - Cele 15 strofe ale Înțelepciunii
Păstrează Tăcerea - citate din Adevăr, Trezire, Libertate
Wu-Hsin - Nu lua viața personal
Călătoria spirituală a sufletului în tradiția sufită - Cele 7 văi din "Conferința Păsărilor"

If while alive you cannot see Him,

How can you see Him after death?

 

Lal-Ded is a rebel saint, a revolutionary mystic of the 14^th century Kashmir. We know her only through her verses called 'Vak'; that have come down to us through folk tradition of Kashmir.

By opposing vehemently the ritualistic aspect of Trikmat, Lalla revolted against the powerful clergy of the times who had transformed these rituals into a means of exploitation and a tool for perpetuating their hereditary hegemony. She also revolted against the objectification of women in Saiva rituals. She totally rejects the secondary dependent status allotted to women in these rituals and emerges and dominates the scene as a subject.
On the one hand, Lala gave a new lease of life to Kashmiri Śaivistic spiritual tradition but on the other, she demystified Śaivism by articulating its tenets in the language of the common people and deconstructed its ideology of being a Rahasya Sampradaya (a secret sect) by making all the Upayas (means of realization) available to all those interested in the realization of their true identity, thus making it a viable and effective tool not only for individual emancipation but also for social unification.

Illusions are the part and parcel of this worldly life, that is why we call this world Mayajala(Web of Illusions). The more one is spiritually evolved the less illusions will he or she entertain. The ultimate illusion is that of individual existence, 'Aham' or 'I am'; this is the branch upon which one is standing and even the most evolved persons are not inclined to cut this branch, apprehending that in case of a fall, he or she will hit the ground. But Lal, the saint of Kashmir, the Avtar of Kashmir has all the spiritual power to cut even the branch upon which she is standing as she has realized that there is no ground to hit.

The idol is but stone

The Temple is but stone,

From top to bottom, all is but stone

Whom will you worship, O stubborn Pandit?

It covers your shame,

Saves you from cold,

Its food and drink, mere water and grass

Who counselled you, O Brahmin,

To slaughter a living sheep as a sacrifice

Unto a lifeless stone?

O fool, right action does not lie

In fasting and other ceremonial rites

O fool, right action does not lie

In providing for bodily comfort and ease,

In contemplation of the self alone is right action and right council for you.

The pilgrim sanyasin goes from shrine to shrine,

Seeking to meet Him

Who abides within herself.

Knowing the truth, O soul, be not misled;

It is distance that makes the turf look green

Some leave their home, some the hermitage

But the restless mind knows no rest.

Then watch your breath day and night,

And stay where you are

I have worn out my plate and tongue reading the holy books,

But I have not learnt the practices that would please my lord.

I have worn thin fingers and thumb telling my rosary beads,

But I have not been able to dispel duality from my mind.

The thoughtless read the holy books

As parrots in their cages recite “Ram, Ram”

Their reading is like churning water,

Fruitless effort, ridiculous conceit.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Realization is rare indeed, Seek not afar, it is near, by you

First slay desire, then still the mind, giving up vain imaginings

Then meditate on self within and lo! The void merges in the void

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Let go the sacred tantra rites

Only the mantra sound remains

And when the mantra sound departs

Only the chitta is left behind

Then lo! The chitta itself is gone

And there is nothing left behind

The void merges in the void

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

By pandering to your appetites and desires

You get nowhere

By penance and fasting,

You get conceit

Be moderate in food and drink

You will be moderate

Your path will surely be illuminated

 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

In life I sought neither wealth nor power,

Nor ran after the pleasures of sense,

Moderate in food and drink, I lived a controlled life;

Patiently bore my lot, my pain and poverty,

And loved my god.

O fool, right action does not lie

In observing fasts and ceremonial rites

O fool, right action does not lie

In providing for bodily comfort and ease

In contemplation of the self alone

Is right action and right counsel for you

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

My guru gave me but one precept

“From without withdraw your gaze within

And fix it on the Inmost self."

Taking to heart this one precept,

Naked I began to dance.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Thou wert absorbed in Thine Own Self,

hidden from me;

I passed whole days in seeking Thee out

But when I saw Thee in mine own Self

O joy! Then Thou and I

disported ourselves in ecstasy

I traversed the vastness of the void alone,

Leaving behind me reason and sense,

Then came upon the secret of the self;

And, all of a sudden, unexpectedly,

In mud the lotus bloomed for me.

Like a tenuous web Siva spreads Himself,

Penetrating all frames of all things,

If while alive, you cannot see Him,

How can you see Him after death?

Think deep and sift the true Self from the self.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

The chitta (the mind), is ever new

the ever changing moon is new

and ever new the shoreless expanse of waters that I have seen

Since I, Lalla, have scoured my body and mind,

(emptied it of dead yesterdays

and tomorrows unborn),

I live in the ever-present Now

(and all things always are to me)

for ever new and new.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Here is neither word nor thought,

Transcendent nor non-Transcendent

The vows of silence and mystic mudras,

cannot gain you admittance here,

Even Siva and Shakti (tattva-s) remain not here



Source of article:
http://www.sutrajournal.com/lal-ded-the-mystic-of-kashmir-by-mh-zaffar

 

Osho - Nu exploata iubirea (Don't exploit love)

Oamenii se tem să fie iubiți. Pentru că iubirea aduce suferință, aduce minciuni. Iubirea aduce încătușare, ea aduce sclavie, distruge libertatea. De aceea oamenii se tem.
Și oamenii nu pot rămâne fără iubire, pentru că iubirea este și o hrană necesară. Așa că ei tânjesc după iubire, doresc să fie iubiți și să iubească. Nu pot rămâne singuri.
Dar în momentul când întâlnesc o persoană - femeia, bărbatul - ei devin înspăimântați de asemenea. Pentru că ei știu acum că ajung într-o cușcă. Pentru că iubirea nu este încă necondiționată, de aceea oamenii se tem de iubire. Și pentru că iubirea aduce atât de multe compromisuri. Ei vor trebui să facă atâtea compromisuri încât aproape își pierd chipul lor original. De aceea oamenii se tem.

Și nici nu pot rămâne fără ea, pentru că e o hrană necesară pentru suflet. De fapt, pentru că e o hrană necesară sufletului, de aceea oamenii au învățat să o exploateze. Dacă nu ar fi fost o așa necesitate atunci nu ar fi fost nicio exploatare.
Iubirea este așa o necesitate că o exploatezi, poți pune condiții.
Poți spune: "Te voi iubi numai dacă faci asta. Te voi iubi numai dacă tu mă vei iubi doar pe mine și pe nimeni altcineva, niciodată. Și eu te voi iubi doar dacă tu accepți condițiile mele."
Acestea sunt condițiile.

Și un om flămând este constrâns să accepte aceste condiții.
Va începe să mintă, începe să joace trucuri, începe să fie fals. Va începe să facă lucruri ce niciodată nu ar fi vrut să le facă, și va înceta să facă lucruri pe care mereu le-a dorit. Și apoi, mai devreme sau mai târziu, se gândește că este un preț prea mare pentru iubire, e mai bine să nu fii îndrăgostit, e mai bine să fii singur.
Și așa oamenii continuă să meargă din singurătate în iubire, din iubire în singurătate.
Când sunt singuri foamea e resimțită. Când sunt împreună, urâțenia acesteia.

Unul din mesajele mele de bază pentru tine e: Niciodată nu exploata iubirea.

Aceasta va fi o mare revoluție religioasă în viața ta. Niciodată nu exploata iubirea. Dacă cineva te iubește, nu aduce nicio condiție acesteia. Dacă tu iubești pe cineva, nu-l face un infirm. Lasă ca iubirea ta să devină spațioasă. Oferă mai mult spațiu acelei persoane decât ea a avut când era singură.
Oferă-i hrana. Dar nu-i otrăvi hrana, nu-l poseda. Lasă-l să fie liber. Mai liber decât a fost vreodată.
Și atunci iubirea va crește într-o intimitate profundă.

Atunci când iubirea aduce libertate atunci ea merge cel mai profund. Când iubirea îl face pe celălalt să se simtă respectat, nu umilit, nu distrus ci sporit. Când iubirea este simțită ca hrănitoare, eliberatoare, atunci iubirea merge cel mai profund. Atunci iubirea devine rugăciune. Devine ultima, suprema experiență a vieții.

Nu exploata iubirea.

Oricând ești îndrăgostit, amintește-ți. Și va trebui să îți amintești cu greu, pentru că timp de mii de ani oamenii au exploatat iubirea, și asta a devenit obișnuință.


~ OSHO - Chiar Acest Corp, Buddha
 Traducerea: Summairu (2016) 


Citește și:
Alte articole cu Osho
 

People are afraid of being loved. Because love brings misery, love brings lies.  Love brings imprisonment, love brings slavery, love destroys freedom. That’s why people are afraid.
And people cannot remain without love, because love is a necessary nourishment too.
So they hanker for love, they desire to be loved and to love. They cannot remain alone.
But the moment they meet the person, the other – the woman, the man – they become frightened too. Because they know now they are getting into a cage. Because love is not yet unconditional, that’s why people are afraid of love. And because love brings so many compromises. They have to compromise so much that they almost lose their original face.
That’s why people are afraid.
And they cannot remain without it either, because it is a necessary nourishment for the soul. In fact because it is a necessary nourishment of the soul, that’s why people have learned to exploit it.
If it was not such a necessity then there would have been no exploitation. Love is such a necessity that you can exploit it, you can make conditions.

You can say, 'I will love you only if you do this. I will love you only if you will love only me and nobody else, never. And I will love you only if you accept my conditions.’ These are the conditions.
And a hungry man is bound to accept the conditions.
He starts lying, he starts playing games, he starts being phony. He starts doing things which he
never wanted to do, and he stops doing things which he always wanted to do. And then sooner or later he thinks it is too much a price for love, it is better not to be in love, it is better to be alone.

So people go on moving from aloneness to love, from love to aloneness.
When they are alone the hunger is felt. When they are together, the ugliness of it.
One of my basic messages to you is: Never exploit love.
That will be a great religious revolution in your life. Never exploit love. If somebody loves you, don’t bring any conditions to it. If you love somebody, don’t make him a cripple. Let your love become spacious. Give more space to the person than he had when he was alone.
Give him nourishment. But don’t poison his nourishment, don’t possess him. Let him be free.
More free than he ever was. And then love grows into deep intimacy.

When love brings freedom then love goes deepest. When love makes the other feel respected, not humiliated, not destroyed but enhanced. When love feels nourishing, liberating, then love goes deepest. Then love becomes prayer. It becomes the utmost, the ultimate experience of life.
Don’t exploit love.
Whenever you are in love, remember. And you will have to remember hard, because for thousands of years man has exploited love, and that has become habitual.

~ OSHO - This Very Body, the Buddha