Siddharameshwar Maharaj - Eul imaginat (The Imagined I)

"Nu există nimeni ca "eu" care să fie descoperit. Căutând și eliminând toate elementele și principiile din natură și din om, nu există niciun "eu" care să rămână deloc."
"Când "eu" a dispărut, conceptul de a fi un căutător, simțul de a face ceva și ideea de ceva să fie atins sunt și ele dispărute. Paramatman este dezvăluit fără a face nimic legat de asta. Dacă îți examinezi toate gândurile, vei afla că nu există niciun "eu" deloc."
"Simțul de "eu" a fost doar imaginat. Acela al cărui simț de "eu" a fost șters complet de binecuvântarea Guru-ului, nu rămâne ca o persoană."

"O persoană s-a amăgit singură și s-a numit ca o anumită entitate, dar odată ce simțul de "eu" dispare, atunci "eu", "Cine sunt eu?", și "Eu Sunt Acela", toate astea dispar și ele."
"De aur este ziua aceea pentru un om, atunci când imaginile sale conceptuale despre sine mor."
"Nu deveni acea persoană proiectată de imaginația ta. Nu este vorba că "eu" trebuie să devină Brahman, ci că "eul" trebuie să fie mort. De fapt, "eul" este el însuși o entitate iluzorie imaginată. "Eu" este esența a ceea ce se numește păcat."
"Ce este acolo în Realitate care zice "eu"? Aceasta este individualitatea imaginată. Corpul nu doar conține ceea ce zice "eu", există sânge, carne, spermă, și toate celelalte materiale. Însă, entitatea care zice "eu" nu este cu adevărat acolo."
"Iluzia este vizibilă doar pentru imaginație. Dacă nu ai nicio imaginație, Iluzia nu face nimic."

"Ceea ce este emoțional, imaginație, și concepție este totul obiectiv. Așa cum este conceptul, sau imaginația, așa este și lumea. Totul este conceptual."
"La început a fost o persoană, "eul" care era imaginat. Acum, ascultând aceste învățături ale Vedantei, acea persoană imaginară a dispărut. El era doar un produs al imaginației, și totuși el era hărțuit prea mult. Acel jiva, care s-a numit "eu", a dispărut prin îndrumarea Guru-ului. "Eu" și "tu" au dispărut amândoi. Toată asta, totul, fără nicio îndoială, este numai Brahman. Toate acțiunile, oricare ar fi ele, sunt numai Brahman. Dacă unul dintr-un milion este dat deoparte, ce număr rămâne? Câți ar trebui să numărăm? Dacă unul este numărat, mulți vor trebui numărați. Cine este mândru de ceea ce este nimic? "Acela" care este nimicul, este Shiva."

"Când te aștepți că ar trebui să-i dea Conștiința o exprimare, Conștiința însăși dispare. Nu există nimic în apropierea "Aceluia". Nimic nu este acolo, ceea ce înseamnă că nu există nimic acolo în apropiere, există doar "Non-Existență Fără Cuvinte", nemișcare. Unde sunt doi, acolo poate fi experiență. Unde nu este decât unul, cine poate avea experiențe, și a ce?"
"După Eliberare, ceea ce rămâne este Brahman perfect. Acum, ceea ce există nu este în tărâmul experienței, deoarece fără să mergem noi să-l întâlnim, el este așa cum este, fără încercarea de amintire a sa. Nu este ceva obiectiv care poate fi reamintit. Memoria dispare împreună cu uitarea. Este dincolo de adevăr și neadevăr. Nu este adevăr, și nu este nici neadevăr.
"Acela" care este, este. Ce este "Acela", nu poate fi spus. Mintea și intelectul nu ajung acolo.
Cuvintele nu îl pot exprima."

- Siddharameshwar Maharaj

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Nisargadatta - Viața Divină și Sinele Suprem
Nisargadatta - Măreția e mereu smerită, iubitoare, tăcută și mulțumită
Nisargadatta - Despre Grația adevăratului Guru
Nisargadatta - Îndrumări de practicat
Nisargadatta - Conversații despre practica spirituală
Nisargadatta - Cunoaște-te pe tine însuți ca fiind oceanul ființei

"There is nobody such as 'I' to be discovered. By searching and eliminating all the elements and principles in nature, and in man, there is no 'I' found remaining at all."
"When the 'me' is gone, the concept of being a seeker, the sense of doing something and the idea of something to be attained are also gone. Paramatman is uncovered without doing anything about it.
If you examine all of your thoughts, you will find there is no 'I' at all."
"The sense of 'I' was only imagined. One whose sense of 'I' is wiped out by the blessings of the Guru,
remains not as a person."

"A person was deceiving himself and calling himself as some particular entity, but once the sense of 'me' goes, then 'I', 'Who am I?,' and 'I Am That' also all go away."
"Golden is the day for a man when his conceptual images about himself die away."
"Do not become that person projected by your imagination. It is not that 'I' should become Brahman,
but that the 'I' should be dead. Actually, the 'I' is itself an illusory imagined entity. 'I' is the essence of what is called sin."
"What is there in Reality that says 'I'? This is the imagined individual. The body does not only contain that which says 'I,' there is blood, flesh, semen, and all other material. However, the entity that is saying 'I' is not really there."
"Illusion is only visible to the imagination. If you have no imagination, the Illusion does not do anything."

"That which is emotional, imagination, and conception is all objective. As is the concept, or imagination, so is the world. It is all conceptual."
"Formerly there was a person, the 'me' who was imagined. Now, by listening to the teachings of the Vedanta, that imaginary person is gone. He was only a product of imagination, yet he was being harassed too much. That jiva, who called himself as 'I,' disappeared by the instructions of the Guru.
'I' and 'you' have both vanished. All of this, everything, without any doubt, is only Brahman. All actions, whatever they may be, are only Brahman. If the one from the one million is removed,
what figure remains? How many should we count? If one is counted, many will have to be counted.
Who is proud of that which is nothing? 'That' which is nothing, is Shiva."

"When you expect that Consciousness should give it an expression, Consciousness itself disappears.
There is nothing near 'That'. Nothing is there, which means that there is nothing near, there is only 'Wordless Non-Existence,' stillness. Where there are two, there can be experience. Where there is only one, who can have experience, and of what?"
"After Liberation, what is remaining is flawless Brahman. Now what exists is not in the realm of experience, because without our going to meet it, it is as it is, without trying to remember it.
It is not something objective that can be remembered. Memory disappears together with forgetfulness. It is beyond truth and untruth. It is not truth, and it is not untruth.
'That' which is, is. What 'That' is, cannot be told. Mind and intellect do not reach there.
Words cannot express it."

🕉 Siddharameshwar Maharaj

Adyashanti - Întruparea stării trezite (Embodying The Awakened State)

Întruparea stării trezite
Când trezirea unei persoane fluctuează, el sau ea deseori mă întreabă: "Cum să rămân în starea trezită?" Asta înseamnă să pui întrebarea greșită.  În spiritualitate, este important să punem întrebările potrivite. Să te întrebi cum să rămâi în starea trezită este în totalitate un lucru de înțeles, dar întrebarea însăși apare din starea de vis. Spiritul nu se întreabă niciodată: "Cum să rămân în mine însumi?" Asta ar fi ridicol. Nu are niciun sens, venind din natura adevărată a lucrurilor. Ce are sens mai mult este să te întrebi cum te "neiluminezi" singur. De ce te mai agăți încă? Ce este încă confuzionant? Ce situații din viață te pot face să crezi lucruri ce nu sunt reale și te fac să intri în contradicție, suferință și separare? Ce este în mod specific aceea care are puterea de a ademeni conștiința înapoi în câmpul gravitațional al stării de vis? Nu ar trebui să ne întrebăm: "Cum să rămân treaz?" În loc de asta ar trebui să ne întrebăm: "Cum de mă neiluminez (adorm) singur? Cum fac în mod specific de mă pun singur înapoi în iluzie?"

Nu există un singur răspuns la această întrebare, și nu există un singur motiv. Nu există doar un mod în care oamenii fac asta. Oamenii sunt atrași înapoi de forța gravitațională a stării de vis din mai multe motive: tipare de presupuneri și credințe inconștiente care încă operează, conflicte inconștiente care au supraviețuit cumva naturii explozive a trezirii și care s-au reconstituit, și diferite forme de condiționare. Procesul aici devine unul de a ajunge la o relație corectă cu tine însuți și să privești profund la ce face ca tu să te duci iar în transa separării. Trebuie să începi să depistezi exact modurile specifice, gândurile specifice, credințele specifice care te pun înapoi în adormire.

În această fază de derulare de după trezire nu este așa de mult vorba despre o practică spirituală rarefiată. O grămadă din condiționările ce ies la suprafața ființei noastre sunt aduse în lupta și vârtejurile existenței. Suntem în relaționare cu situațiile și oamenii, interacționând cu cei iubiți, și cu prietenii, și cu copiii, și tot restul. Este vorba de această textură pietroasă unde cauciucul spiritual atinge drumul. Ce se cere este ca tu să permiți vieții să te impacteze; să te lași să vezi când te impactează viața; să vezi dacă intri într-un soi de separare legat de ea, dacă te duci în judecăți, dacă te duci în învinovățire, dacă te duci în "ar trebui" sau "nu ar trebui", dacă începi să arăți cu degetul în altă direcție decât spre tine însuți.

Se apropie de faptul că singura persoană care ne poate face să suferim, care ne face să percepem eronat iluzii și separare, care are această putere așa de multă, suntem noi înșine. Nimic din mediul exterior nu cauzează pierderea noastră a simțământului stării trezite. Nimeni pe care îl întâlnim, nicio situație cu care avem de-a face, nu are puterea de a ne face să cădem din trezire.

Aceasta este cea mai importantă realizare ce o putem avea. Este totul o treabă internă. Totul este ceva ce facem noi înșine - din greșeală, necunoscând, și adeseori inconștient.

Adyashanti - extras din cartea The End Of Your World
https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Falsul refugiu în Absolut
Adyashanti - Vacuitatea Radicală
Adyashanti - Nu te opri prematur
Adyashanti - Trezirea și dincolo de diviziune
Adyashanti - Curajul de a investiga
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății
Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

Embodying the Awakened State
When a person's awakening vacillates, he or she often asks me, "How do I stay in the awakened state?" That is asking the wrong question. In spirituality, it is important that we ask the right questions. To wonder how to stay in the awakened state is a totally reasonable thing to do, but the question itself is arising from the dream state. Spirit never asks itself, "How do I stay within myself?" That would be ridiculous. It just makes no sense, coming from the true nature of things. What makes more sense is to ask how you 'unenlighten' yourself. What is still held on to? What is still confusing? What situations in life can get you to believe things that aren't true and cause you to go into contradiction, suffering and separation? What is it specifically that has the power to entice consciousness back into the gravitational field of the dream state? We should not ask, "How do I stay awake?" Instead we should ask, "How is it that I'm unenlightening myself? How is it specifically that I'm putting myself back in illusion?"

There is no one answer to this question, as there is no one reason. There is no one way people do it. People are pulled back by the gravitational force of the dream state for many reasons: unconscious assumptions and belief patterns that are still operating, unconscious conflicts that somehow survived the explosive nature of awakening and reconstituted themselves, and various forms of conditioning.
The process here becomes one of coming into right relationship with yourself and looking deeply at what it is that causes you to go back into the trance of separation. You need to start pinpointing the particular ways, the particular thoughts, the particular beliefs that put you back to sleep.

This phase of unfolding after awakening is not so much about rarefied spiritual practices. A lot of the conditioning that surfaces in our being is brought up in the rumble and tumble of existence. We are in relationship with situations and people, interacting with lovers and friends and children and all the rest. It is this gritty fabric of life where the spiritual rubber hits the road. What is required is the willingness to let life impact you; to let yourself see when life impacts you; to see if you go into any sort of separation about it, if you go into judgment, if you go into blame, if you go into 'should' or 'shouldn't', if you start to point the finger somewhere other than at yourself.

It's coming to grips with the fact that the only person who can cause us to suffer, who can cause us to misperceive illusions and separation, who has this much power, is us. Nothing in the exterior environment causes us to lose a sense of the awakened state. Nobody we meet, no situation we deal with has the power to cause us to fall out of awakening.

This is one of the most important realizations we can make. It's all an inside job. It's all something we do ourselves - mistakenly, unknowingly and oftentimes unconsciously.


Adyashanti - excerpt from The End of Your World

https://www.adyashanti.org/

Adyashanti - Falsul refugiu în Absolut (The False Refuge In The Absolute)

Mulți căutători spirituali ajung "blocați în vacuitate", în absolutul, în transcendență. Se agață de extaz, sau pace, sau indiferență. Când motivația de a trăi centrată pe sine dispare, mulți căutători devin indiferenți. Ei văd perfecțiunea întregii existențe și nu găsesc vreun motiv să facă ceva, inclusiv să aibă grijă de ei înșiși sau de alții. Eu numesc asta "să găsești un fals refugiu". Este o capcană egoică foarte subtilă; este o fixație în absolutul și întreaga formă inconștientă de atașament care se travestește ca eliberare. Poate fi foarte dificil să trezești pe cineva din această fixație înșelătoare fiindcă ei nu au chiar nicio motivație să renunțe la ea. Blocați într-o formă de indiferență divină, asemenea oameni cred că ei au atins vârful muntelui când de fapt ei se ascund pe la jumătatea pantei lui. 

Iluminarea nu înseamnă că trebuie să dispari în tărâmul transcendenței. A fi fixat în absolutul este doar polar opusul lui a fi fixat în relativ. Cu apariția adevăratei iluminări, există o naștere extraordinară a Iubirii impersonale și a înțelepciunii care nu se fixează niciodată în niciun tărâm la experienței. Să te trezești la viziunea absolută este profund și transformator, însă să te trezești din toate punctele fixe de vedere este nașterea adevăratei nondualități. Dacă vacuitatea nu poate dansa, nu este adevărata vacuitate. Dacă lumina lunii nu inundă cerul gol al nopții și nu se reflectă în fiecare picătură de apă, pe fiecare fir de iarbă, atunci înseamnă că tu te uiți doar la propriul vis gol.
Spun: "Trezește-te!" Atunci inima ta va fi inundată de o Iubire ce nu o poți conține.

–––

Darul lui Ramana Maharshi către lume nu a fost că el și-a realizat Sinele. Mulți oameni au avut realizări profunde ale Sinelui. Darul real al lui Ramana a fost că el a întrupat atât de cu totul realizarea. Una este să realizezi Sinele; este cu totul altceva să întrupezi acea realizare în asemenea măsură încât să nu existe niciun hău între revelarea interioară și expresia sa exterioară. Mulți au avut străfulgerări ale realizării Unimii; puțini exprimă constant acea realizare prin umanul lor. Una este să atingi o flacără și să știi că este fierbinte, dar altceva este să sari cu totul în acea flacără și să fii consumat de ea.

https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Vacuitatea Radicală
Adyashanti - Nu te opri prematur
Adyashanti - Trezirea și dincolo de diviziune
Adyashanti - Curajul de a investiga
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

Many spiritual seekers get "stuck in emptiness,” in the absolute, in transcendence. They cling to bliss, or peace, or indifference. When the self-centered motivation for living disappears, many seekers become indifferent. They see the perfection of all existence and find no reason for doing anything, including caring for themselves or others. I call this "taking a false refuge." It is a very subtle egoic trap; it's a fixation in the absolute and all unconscious form of attachment that masquerades as liberation. It can be very difficult to wake someone up from this deceptive fixation because they literally have no motivation to let go of it. Stuck in a form of divine indifference, such people believe they have reached the top of the mountain when actually they are hiding out halfway up its slope.

Enlightenment does not mean one should disappear into the realm of transcendence. To be fixated in the absolute is simply the polar opposite of being fixated in the relative. With the dawning of true enlightenment, there is a tremendous birthing of impersonal Love and wisdom that never fixates in any realm of experience. To awaken to the absolute view is profound and transformative, but to awaken from all fixed points of view is the birth of true nonduality. If emptiness cannot dance, it is not true emptiness. If moonlight does not flood the empty night sky and reflect in every drop of water, on every blade of grass, then you are only looking at your own empty dream. I say, “Wake up!” Then your heart will be flooded with a Love that you cannot contain.

––––

Ramana Maharshi's gift to the world was not that he realized the Self. Many people have had a deep realization of the Self. Ramana's real gift was that he embodied that realization so thoroughly. It is one thing to realize the Self; it is something else altogether to embody that realization to the extent that there is no gap between inner revelation and its outer expression. Many have glimpsed the realization of Oneness; few consistently express that realization through their humanness. It is one thing to touch a flame and know it is hot, but quite another to jump into that flame and be consumed by it.


https://www.adyashanti.org/

Ananta - Introspecție ghidată (Guided inquiry)

Cine sunt Eu?

Eu percep obiectele acestei lumi.
Eu sunt conștient de ele dar ele nu sunt conștiente de mine (de acest Eu).
Eu percep senzațiile care par să definească acest corp
incluzând senzațiile capului și feței mele.
Eu sunt conștient de ele, ele nu sunt conștiente de mine.
Cine sunt Eu?

Cine este acest Eu care este conștient chiar și de toate aceste senzații?
Și una câte una trecem prin toate experiențele în felul acesta.
Eu sunt conștient de gânduri, ele vin și pleacă.
Când un gând este prezent, Eu sunt conștient de acest gând.
Când gândul este absent, Eu sunt conștient de nicio-minte.
De aceea, nici mintea și nici absența minții nu sunt Eu.
Cine sunt Eu?

Orice emoții, senzații pot exista aici,
Eu sunt conștient de ele, ele nu sunt conștiente de mine.
Cine este acest Eu care este conștient de toată această existență fenomenală?
Chiar și acest simțământ al existenței, simțul Ființării,
propria mea Prezență, Eu Sunt,
Eu este conștient de acest "Eu Sunt".
Dar chiar și acest "Eu Sunt", această Ființare,
nu este conștientă de Eu.
Cine este acest Eu?

Văd că atât timp cât Ființarea este aici, când Ființa este prezentă,
atunci jocul acestei lumi este prezent,
și toată aparența aceasta numită viață este aici,
dar sunt conștient chiar și de somnul meu, când nimic nu este.
Nici corpul, nici aparențele exterioare,
sentimentele, gândurile, emoțiile, imaginația, memoria,
toate astea nu sunt Eu.
Chiar și gândul "Eu exist" se dizolvă, totuși Eu rămân.
Ca ce?

Eu sunt conștient chiar și de nimic.
Chiar dacă este nimic sau ceva,
pura conștiință rămâne neschimbată, neatinsă.
Unde este acest Eu în relație cu această Pură Conștiință?
Văd că Eu nu sunt un lucru.
Nu există nicio separare între Pura Conștiință și Eu.
Așadar această Pură Conștiință sunt Eu,
dinainte chiar și de simțământul de Eu Sunt.
Neschimbătoare, nemișcătoare, neinteresată, fără de griji,
fără atribute, fără etichete.
Tot ce vine și pleacă,
vine și pleacă înăuntrul Meu.
Înăuntrul lui Eu care este fără-de-spațiu, este născut tot spațiul.
Înăuntrul lui Eu care este fără-de-timp, timpul pare să apară.
Eu Sunt Acela,
Eu Sunt Acesta.

https://anantasatsang.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Ananta - Ori posedă totul, ori nu poseda nimic
Ananta - Nu încerca să fii conștient
Mooji - Fragment din Focul Alb
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Papaji - Patronul în rol de slujitor
Robert Adams - Dacă vrei realizarea Sinelui, renunță la orice
Mooji - Mergi pe drumul tău

Who am I?

I perceive the objects of this world.
I am aware of them but they are not aware of I.
I perceive the sensations that seem to define this body
including the sensations of my head and my face.
I am aware of them, they are not aware of I.

Who am I?

Who is the I that is aware even of all of these sensations?
And one by one we go through all of our experiences in this way.
I am aware of the thoughts, they come and go.
When a thought is present, I am aware of the thought.
When the thought is absent, I am aware of no-mind.
Therefore, neither mind nor no-mind am I.
Who am I?

Whatever emotions, sensations might exist here,
I am aware of them, they are not aware of I.
Who is this I that is aware of all of this phenomenal existence?
Even this sense of existence, the sense of Being,
my own Presence, I Am,
I is aware of this ‘I Am’.
But even this ‘I Am-ness’, this Being,
is not aware of I.
Who is this I?

I see that as Being is here, when Being is present,
then the play of this world is present,
and all of this appearance called life is present,
but I am aware even of my sleep, when nothing is.
Neither body, the outside appearances,
feelings, thoughts, emotions, imagination, memory,
all of this is not I.
Even the sense that ‘I exist’ dissolves, yet I remain.
As what?

I am aware even of nothing.
Whether it is nothing or something,
the awareness remains unchanged, untouched.
Where is this I in relation to this Awareness?
I see that I am no thing.
There is no separation between Awareness and I.
Therefore this Awareness-I-Am,
prior even to the sense I Am.
Unchanging, unmoving, unconcerned,
with no attributes, no labels.
All that comes and goes,
comes and goes within Me.
Within the I that is space-less, all space is born.
Within the I that is time-less, all time seems to appear.
I Am That,
I Am This.

https://anantasatsang.org/

Adyashanti - Vacuitatea radicală (Radical Emptiness)

În măsura în care focul adevărului distruge toate punctele fixe de vedere, el distruge și contradicțiile interioare, și începem să ne mișcăm într-un cu totul alt fel. Calea este curgerea ce vine dintr-un loc al non-contradicției – nu din bine sau rău. Mult mai puține vătămări tind să fie făcute din acest loc. Odată ce am ajuns în faza în care nu mai există un concept-de-sine fix, avem tendința să ducem o viață lipsită de sine (de eu). Singurul mod de a fi ne-egocentric este să fii cu "mai puțin sine" – fără un sine. Nu contează ce face el, un sine nu va fi fără (interes egocentric de) sine. El poate pretinde asta. Poate să aproximeze lipsa egoismului, dar un sine (un eu) niciodată nu va fi ne-egoist deoarece există mereu la rădăcina lui un sine personal identificat.

Să fii lipsit de egoism nu este o activitate bună, sfântă sau nobilă. Este pur și simplu faptul că atunci când nu există un sine (personal), lipsa egoismului se întâmplă. Această lipsă de egoism este foarte diferită față de a avea o perspectivă morală. Când acțiunea este lipsită de ego, tinde să nu rănească deloc. Tinde să fie izbăvirea, alchimia secretă care trezește și care înlătură conflictul. Este un produs secundar al faptului că nu există acolo un sine. Doar astfel se întâmplă că realitatea dă pe dinafară de bunătate și iubire.

Aceasta este vacuitate radicală – unde totul apare spontan. Nu mai există nevoia de a discrimina cu mintea între ceea ce pare lucrul bun sau lucrul rău de făcut. În tărâmul egoului este de ajutor să ai un ego care să discearnă între corect și greșit, dar de la un anumit punct, nu mai operezi după asta. Operezi după curgerea lui Tao, care este o inteligență de grad mai înalt. Nu mai ai nevoie să discerni intelectual fiindcă Tao discerne fără a discerne; el cunoaște fără a cunoaște; se mișcă fără a se mișca.
Nu există un simțământ de a fi iluminat sau neiluminat. Din moment ce nu există un sine, nu există nimic care să fie iluminat sau neiluminat.

Putem vorbi de ființe iluminate și de ființe neiluminate, și conceptual are un scop și o folosință. Însă atunci când nu există niciun sine, când este vacuitate radicală, toată treaba cu iluminarea este într-un fel irelevantă pentru că realitatea a devenit conștientă de ea însăși, ceea ce este iluminarea. Acest lucru este deseori neînțeles, ratat, sărit cu vederea. Oamenii cred că iluminarea este o îmbunătățire a realității, ceva de genul să devii o ființă supra-umană, sau Dumnezeu mai știe ce altceva. Dar iluminarea este când realitatea este trează față de ea însăși, ca ea însăși înăuntrul ei înseși.

https://www.adyashanti.org/

Traducerea: Summairu (2018)

Citește și:
Adyashanti - Nu te opri prematur
Adyashanti - Trezirea și dincolo de diviziune
Adyashanti - Curajul de a investiga
Adyashanti - O existență neîntreruptă
Adyashanti - Tranziția de la personal la întregime
Adyashanti - Iluzia ce pretinde că e reală
Adyashanti - Adevărul vine cu un preț
Papaji - Focul Libertății Robert Adams - Să ai o dorință arzătoare pentru libertate
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Poveste Zen: Trebuie să devii complet nebun
Adyashanti - Dependența spirituală
Adyashanti - Iluminarea, Revoluția interioară
Adyashanti - Căutarea
Adyashanti - Adevărata meditație

To the extent that the fire of truth wipes out all fixated points of view, it wipes out inner contradictions as well, and we begin to move in a whole different way. The Way is the flow that comes from a place of non-contradiction—not from good and bad. Much less damage tends to be done from that place. Once we have reached the phase where there is no fixed self-concept, we tend to lead a selfless life. The only way to be selfless is to be self less—without a self. No matter what it does, a self isn’t going to be selfless. It can pretend. It can approximate selflessness, but a self is never going to be selfless because there is always an identified personal self at the root of it.

Being selfless isn’t a good, holy, or noble activity. It’s simply that when there is no self, selflessness happens. This selflessness is very different from having a moralistic standpoint. When action is selfless, it tends to do no harm. It tends to be the salvation, the secret alchemy that awakens and removes conflict. It’s a byproduct of not having a self. It just so happens that reality is overflowing with goodness and love.

This is radical emptiness—where everything is arising spontaneously. There is no more need to discriminate with the mind between what seems to be the right thing or the wrong thing to do. In ego-land it’s helpful to have an ego that can discriminate between right and wrong, but at a certain point, that’s not what you are operating by. You are operating by the flow of the Tao, which is a higher order of intelligence. You don’t need to intellectually discriminate anymore because the Tao discriminates without discriminating; it knows without knowing; it moves without moving. There is no sense of being enlightened or unenlightened. Since there is no self, there is nothing to be enlightened or unenlightened.

We can talk about enlightened beings and non-enlightened beings, and conceptually that has a use. But when there is no self, when there is radical emptiness, the whole enlightenment thing is sort of irrelevant because reality has become conscious of itself, which is enlightenment. That’s what is often missed. People believe that enlightenment is an improvement on reality, like becoming a super human being or God-knows-what. But enlightenment is when reality is awake to itself as itself within itself.


https://www.adyashanti.org/