sâmbătă, 1 iulie 2017

Video: Lasă Să Fie - Satsang cu Moojibaba la Ashram-ul Beatles - Un video de văzut neapărat! (Let It Be)

Orice se întâmplă în capul tău nu ești tu.
Orice se întâmplă în corpul tău nu ești tu.
Orice se întâmplă în lume nu ești tu.
Orice se întâmplă nu ești tu.
Totuși niciuna din astea nu poate exista fără tine, percepătorul a toate astea.
- MOOJI




Satsang cu Mooji
Înregistrat pe 7 Martie 2017 în Rishikesh, India

Mooji Baba este invitat să țină satsang în frumosul ashram al lui Maharishi Mahesh Yogi, cunoscut local ca Ashram-ul Beatles. El explică că timp de mulți ani ființele au venit aici în acest spațiu căutând același adevăr și libertate către care suntem îndrumați noi astăzi. De când ashram-ul a fost închis cu mai bine de 17 ani în urmă, nimic nu s-a prea întâmplat, în afară de viața naturală a junglei care s-a întors cu maimuțe, elefanți, și chiar o familie de tigri s-a mutat aici.

Întrebări despre abandon, trecerea de la persoană la Prezență și teama de moarte își găsesc răspuns și Mooji ne duce într-o introspecție ghidată și dezvelește natura Conștiinței - bucuria, pacea și iubirea intrinseci.
„Simțământul „Eu Sunt” este carul Absolutului.”
-
Acesta și multe alte video-uri pot fi vizionate pe Mooji.TV:
http://bit.ly/moojitv
și
http://bit.ly/sahaja-express

#Mooji #satsang #spirituality #advaita #nonduality #awakening #Thebeatlesashram

https://mooji.tv
https://www.mooji.org
https://www.facebook.com/moojiji/
https://www.facebook.com/MoojiRomania
Mooji Romania Youtube

Citește și:
Mooji - Despre pretenția realizării Sinelui
Mooji - Contemplări la aeroportul Heathrow
Mooji - Puterea adevăratei rugăciuni
Mooji - Fii mierea
Mooji - Capcana egoului

luni, 26 iunie 2017

Robert Adams - Cele trei virtuți: compasiune, smerenie, ajutor dezinteresat (The Three Virtues: Compassion, Humility And Service)

Sunt trei virtuți care sunt cele mai importante, cele mai importante pe care să le atingi, înainte de iluminare. Fiecare iluminat de pe acest pământ, oricine a fost eliberat, a avut aceste trei virtuți, și nu poți fi realizat fără ele.
Prima e compasiunea, a doua e smerenia, a treia este ajutorul dezinteresat.

1. Vom începe cu compasiunea. Ce e compasiunea?

De fapt compasiunea e atunci când ești împăcat cu acest întreg univers. Ești total în acord cu întreg universul. Nu e nimic din acest univers întreg la care tu să te împotrivești. Gândiți-vă la asta.
Compasiunea înseamnă reverență pentru toată viața. Totul este viu. Nu există materie moartă. Totul are propria sa viață. Când ai reverență pentru viață atunci tu respecți totul. Nu ai animozitate cu nimeni și nimic. Și nu vorbesc doar de ființele umane. Vorbesc de regnul mineral, cel vegetal, cel animal, cel uman. Ar trebui să avem compasiune față de toate animalele de pe acest pământ, fie că sunt furnici, sau gândaci, sau capre, sau oi sau vaci. Dacă am avea o astfel de compasiune am mai mânca carne? Ar trebui să avem o mare compasiune față de toate florile, vegetația, tot ce există.
Ar trebui să avem o mare compasiune față de toate mineralale de pe acest pământ. Tot! Asta e reconcilierea noastră cu întregul univers. Asta e important.
Ai auzit de vreun Înțelept sau un eliberat spiritual care e în dezacord cu ceva din lumea asta?
Trebuie să ajungi la o înțelegere cu tine însuți.

2. Apoi mergem la smerenie sau umilință.

Smerenia este foarte, foarte importantă. Toți vor să câștige un punct de vedere, o controversă, o ceartă, și totuși dacă ai avea smerenie, nu ar apărea niciodată în mintea ta să câștigi sau să te răzbuni.
Smerenia este karmică. Karma e ca și cum ai călca pe o greblă și coada ei te lovește în cap. Cauză și efect. Cauza e că ai călcat pe greblă și coada s-a ridicat și te-a lovit în cap. Astfel e karma. După cum îți așterni așa dormi.
Calci pe o greblă, dar coada ei nu te lovește imediat în cap. Te poate lovi ani mai târziu, sau în altă încarnare, dar vei fi lovit în cap. Așadar e o karma imediată, și o karma viitoare.
Singurul mod de a scăpa de karma e prin a avea o imensă smerenie.
Să zicem că cineva îți dă o palmă. Primele lucruri pe care ni le zice egoul e să îl batem pe acela, să îi dăm palma înapoi, să-l împușcăm, să-l omorâm, să ne răzbunăm. Dar dacă suntem înțelepți vom înțelege că motivul pentru care am primit palma peste față e, desigur, undeva, cumva, că ni se întoarce karma,
și dacă ne răzbunăm vom pune o nouă karma în mișcare, care se va întoarce mai devreme sau mai târziu.
De aceea, orice ți s-a întâmplat vreodată, în orice domeniu de viață, nu contează cum arată, tu ești în locul potrivit. Nimeni nu se ia de tine.
Nimeni nu încearcă să îți facă ceva. Nimeni nu încearcă să te rănească. Dacă cooperezi, și nu reacționezi, și nu te răzbuni, ci trimiți un mesaj de iubire și pace, atunci transcenzi karma și ea nu se va întoarce vreodată. Dar dacă te răzbuni, și vrei să plătești cu aceeași monedă, și crezi că tu câștigi bătălia, va părea că tu câștigi în acest moment, va părea că tu ajungi undeva, dar fructele acțiunilor tale se vor întoarce mai devreme sau mai târziu. Astfel te joci cu tine însuți și nu vei ajunge niciodată nicăieri.

Vei repeta situațiile iar și iar și iar, cu diferiți oameni. Vei trece către un nou stadiu diferit, vei fi implicat în situații diferite, dar vei găsi aceleași probleme.
Așa că, orice pare greșit în viața ta, orice pare groaznic, nu privi problema însăși ca o problemă. Ridică-te deasupra ei. Înțelege că nu e nimeni pe care să dai vina pentru ea. Tu nu ai dușmani. Nimeni nu încearcă să te rănească. Asta e smerenia. Nu ești un laș, nu ești un papă-lapte. Te-ai ridicat deasupra acelui mod de gândire. Acel mod de gândire nu există.
Acum uitați-vă la viețile voastre. Gândiți-vă la lucrurile ce v-au deranjat în fiecare zi, lucrurile ce vă sâcâie în fiecare zi, lucrurile ce vă fac nervoși, care vă supără, care vă fac să vreți să vă răzbunați.
Scăpați de asta.

3. A treia virtute este ajutorul dezinteresat.

Misiunea noastră pe acest pământ este să fim de ajutor umanității. În timp ce încercăm să ne expansionăm, în timp ce încercăm să ne ridicăm la o stare mai înaltă pentru a fi eliberați, să devenim complet liberi, fii de ajutor cu tot ce poți, fără a te aștepta la ceva în schimb. Fii de ajutor fiecăruia pe care îl întâlnești. Întreabă oamenii ce poți face pentru ei ca să le faci viața mai fericită și mai luminoasă. Fii de un total ajutor dezinteresat pentru toți.
E scris: "Cel dintâi va fi ultimul și cel pe pe urmă va fi cel dintâi."
Dacă încerci să pui egoul tău primul, și vrei faimă, și nume și recunoaștere, vei fi prăbușit tot timpul, și vei avea tot felul de probleme odată cu numele și faima.
Fii de ajutor. În adevăr tu ești realitatea absolută. În adevăr tu ești acel Eu sunt. Eu sunt acest Eu sunt.
În adevăr tu nu ești făptuitorul, nu ești corpul, nu ești mintea.
Ești totală libertate. Ești deja eliberat.
Dar asta e ceva intelectual cu unii dintre noi.
Așa că practicați aceste trei virtuți și veți fi uimiți ce rapid deveniți liberi.

- Robert Adams - T127 - Cele trei virtuți: Compasiunea, Smerenia și Ajutorul - 9 februarie, 1992
Traducerea: Summairu (2017)
Citește și:
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-cele-trei-virtuti.html


The Three Virtues: Compassion, Humility And Service

There are three virtues that are most important, most important for you to achieve, before enlightenment. Every enlightened person on this earth, everyone who has been liberated, has had these virtues, and you cannot be realized without them.
The first one is compassion, the second one is humility, and the third one is service.

1. We will start with compassion. What is compassion?

Actually compassion is when you are reconciled with this entire universe. You're totally reconciled with the entire universe. There's no thing in this whole universe that you are against. Think about that.
Compassion means reverence for all of life. Everything is alive. There's no such thing as dead matter.
Everything has its own life. When you have reverence for life you respect everything.
You have no animosity towards anyone or anything. I'm not only talking about human beings.
I'm speaking of the mineral kingdom, the vegetable kingdom, the animal kingdom, the human kingdom. We should have a great compassion for every animal on this earth, whether they are ants, or cockroaches, or goats, or sheep or cows. If we had a compassion like this, would we eat meat?
We have to have a great compassion for all the flowers, vegetation, everything that exists.
We have to have a great compassion for all of the minerals on this earth. Everything! This is reconciling ourselves with the entire universe. This is important.
Have you ever heard of a Sage or a liberated person who was at odds with anything in this world?
You have to come to terms with yourself.

2. Next we go to humility.

Humility is very, very important. Everybody wants to win a point, win an argument, win a fight, and yet if you have humility, it never comes into your mind to win or get even.
Humility is karmic. Karma is like stepping on a rake and the handle hits you in the head. Cause and effect. The cause is you stepped on the rake and the handle came up and hits you on the head.
This is how karma is. Everything that goes around comes around.
You stepping on the rake, but the handle doesn't hit you on the head immediately. It may hit you on the head years later or in another incarnation, but you will get hit on the head. So there's immediate karma, and there's future karma.
The only way to get rid of it is through having a tremendous humility.
Say somebody slaps you. The first things our ego will tell us is to beat them up,slap them back, shoot them, kill them, get even with them. But if we're wise we'll understand that the reason we were slapped on the face is, of course, somewhere, somehow, this is the karma returning to us,
and if we retaliate we're setting new karma in motion, which will return to us sooner or later.
Therefore, anything that has ever happened to you, in any area of your life, no matter how it looks,
you are in your right place. No one is picking on you.
No one is trying to do anything to you. No one is trying to hurt you. If you cooperate, and do not react, and do not retaliate, but send out a message of love and peace, then you transcend that karma and it will never come back again. But if you retaliate, and you want to get even, and you think you're winning the battle, you may appear to be winning in this instance, you may appear to be getting somewhere, but the fruits of your actions must return sooner or later. Therefore you're playing games with yourself and you'll never get anywhere.

You'll keep repeating the situation again, and again, and again, with different people. You may move to a different state, be involved in different situations, but you will find the same problems.
Therefore, whatever seems wrong in your life, whatever seems terrible, do not look at the problem in itself as a problem. Rise above it. Realize no one is to blame for it. You have no enemies. No one is trying to hurt you. This is humility. You're not a coward, you're not a wimp. You have risen above that kind of thinking. That kind of thinking does not exist.
Now look at your lives. Think of the things that bother you every day, the things that annoy you every day, the things that make you angry, that make you upset, that make you want to retaliate. Get rid of this.

3. The third virtue is service.

Our mission on this earth is to be of service to humanity. As we're trying to unfold, as we're trying to raise ourselves to a higher state to be liberated, to become totally free, be of service all you can,
without looking for anything in return. Serve everyone you meet. Ask people what you can do for them to make their life happier and brighter. Be of total service to everyone.
It is written, "That the first shall be last and the last shall be first."
If you try to put your ego up front, and you want fame, and name and recognition, you will be beaten down all the time, and you will have all kinds of problems that come with achieving fame and name. Be of service. In truth you are absolute reality. In truth you are that I am. I am that I am.
In truth you are not the doer, you are not the body, you are not the mind.
You are total freedom. You are already liberated.
But this is intellectual with some of us.
Therefore practice those three virtues and you will be amazed how fast you become free.
- Robert Adams - T127 - The Three Virtues: Compassion, Humility and Service - 9th February, 1992

luni, 19 iunie 2017

Papaji - Despre Tăcere și Introspecție (On Quietness and Self-Inquiry)

Când vorbim de tăcere - când îți spun să rămâi tăcut - nu e ușor pentru oricine de urmat. Majoritatea oamenilor de aici vin cu diferite chestii din trecut, practici, sadhana; și de aceea ei simt că trebuie să facă ceva, să pună ceva în practică. Când zic: "Rămâi tăcut" asta nu este o practică.
Nu e nimic de făcut și nimic de desfăcut. Asta nu poate fi urmată. Nu e nimic de gândit, nicio nevoie să faci vreun fel de efort. Aceasta este o indicație a tăcerii despre care vorbesc.
Adevărul mereu există. Existența singură există. Este numită Satyam.

Vorbim de iluminare, dar mai întâi am creat înlănțuirea. Înlănțuirea nu există. Cum poți înlătura ceva ce nu există? Întâi, maeștrii impun un concept de înlănțuire și apoi sunt prescrise tot felul de practici.
Există milioane de cărți în lume, mii sunt publicate încă în fiecare zi. Nicăieri nu spune: "Fii tăcut".
Când pur și simplu spui "Rămâi tăcut", despre ce ar mai putea fi restul cărții?

Nu există ignoranță deloc; este doar existența - e doar satyam. Dacă simplu păstrezi tăcerea vei ști că doar asta există. Înainte ca soarele să răsară devreme dimineața el nu încearcă mai întâi să îndepărteze întunericul nopții. Soarele nu zice: "Să mătur deoparte întunericul și abia apoi, în timpul zilei, voi răsări". Pentru soare nu există nicio lumină, nu există nici întuneric de îndepărtat. Soarele nici măcar nu știe că există vreun lucru precum noaptea. Ce practică e necesară să îndepărtezi întunericul, unde este acest întuneric? Toate practicile implică realitatea întunericului, a ignoranței, când de fapt ele nu există. Râul din nisip este un miraj; nu există, nu a existat niciodată. Dacă mergi mai aproape și mai aproape nisipul nici măcar nu e umed; numai o credință ne face să alergăm după un miraj, nimic altceva. Există doar satyam; există doar Adevărul. Ce nevoie e acolo de practică? E numai practica cea care ascunde adevărul.

Ți s-a dat un concept de majoritatea maeștrilor că există întuneric, și că trebuie să îți petreci întreaga viață curățând acest întuneric. Nimeni nu vorbește de lumină; toți încearcă să înlăture întunericul și ignoranța când nici măcar nu există cu adevărat.

Mai întăi de toate, caută-te pe tine însuți! A văzut cineva vreo ignoranță? Uneori când oamenii care vin să mă vadă ajung mai aproape de păstrarea tăcerii ei zic: "Nu înțeleg". Ce e de înțeles?
Pur și simplu rămâi tăcut - asta e ceea ce ești cu adevărat. Cum poate fi vreo îndoială? În păstrarea tăcerii tu descoperi cine ești în realitate.

Prin practici spirituale l-ai sărit cu vederea pe cel care face ca asta să se întâmple. Cine implică membrele tale în practică, intelectul tău în practică? Cine cauzează ca mintea ta să fie implicată în încercarea de a înțelege? Dacă cel care cauzează activitatea nu e acolo tu nu poți dirija nicio practică. De aceea îți spun doar să rămâi tăcut. Atunci vei ști cine ești cu adevărat și ce ai fost dintotdeauna, și acesta e indestructibil. Orice altceva va fi distrus, numai Existența însăși rămâne. Adevărul mereu va rămâne - el Este - el este etern. Ceea ce nu e acest adevăr nu există deloc.

Ai două alegeri: Fie urmezi majoritatea maeștrilor și îți petreci viața încercând să îndepărtezi sau să cureți mintea. Mai întâi trebuie să afli dacă mintea există. Nimeni nu a văzut mintea. Chiar dacă ai găsi-o, cum ai de gând s-o cureți? Toată lumea practică curățarea minții dar nu există nimeni până acum care să o fi curățat. Unde e această minte ce trebuie curățată?

A doua alegere este să rămâi tăcut și vei ști cine ești cu adevărat. Asta e foarte simplu. Nu îți va lua timp; de fapt timpul nici nu apare. Nu e nimic în afară ce te poate ajuta, trebuie doar să rămâi tăcut - asta e tot - și atunci vei ști că tu ești etern. Tu ești Existența Eternă însăși.

~~~~~


Introspecția este Prezența însăși deci întreabă-te: "Cine sunt eu?"
Aceasta e singura întrebare care nu duce la suferință, pentru că ea taie funiile aroganței ansamblului corp-minte.
Asta înseamnă retragerea minții de la implicările ei și plantarea ei în grădina de Acasă.
Introspecția e Iubire cu Sinele.
Acest gând-eu este Conștiință conștientă de Conștiință, dar ce e conștient de "eu"? Întreabă "Cine sunt eu?" și află unde este Conștiința sursă? Cine e conștient de Conștiința corpului?
Fața ta cu siguranță într-o zi va fi mâncare pentru viermi!
Întreabă-te și află cine e cel care strălucește prin acest chip. Folosește-te cât mai bine de Acum pentru că moartea vine repede. Nu îți mișca mintea, Fii Tăcut. Închide ferestrele spre exterior, îndepărtează toate schimbările, și privește în Interior la Cel Neschimbător.
Adevărul este foarte simplu, nu îl complica.
Trebuie să fii în Lumină ca să cunoști întunericul: Doar fii conștient de tine însuți, Lumina.
Sari în focul cunoașterii, și nu fi îngrijorat de ceea ce se va întâmpla cu hainele conceptelor și condiționărilor.
Acest foc arde tot.

~~~~~

Tot ce vezi este mintea aceasta. Toată manifestarea, tot trecutul, prezentul și viitorul, toți zeii, raiurile și iadurile - toate astea sunt mintea. Ce putere are mintea! Va pretinde că te ajută dându-ți viziuni sau stări interioare plăcute, dar va face orice este în puterea ei să te țină departe de acea întâlnire liberă-de-gândire cu propriul tău Sine.

~ Sri Poonjaji (Papaji)
Traducerea: Summairu (2017)
Citește și:
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji (H.W.L Poonja) - Focul Libertății


https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/papaji-despre-tacere-si-introspectie-on.html


When I speak about quietness - when I tell you to keep quiet - it is not easy for everyone to follow. Most people here are from different backgrounds, practices, sadhanas; and therefore feel they need to do something, to put something into practice. When I say, "Keep quiet." it is not a practice. There is nothing to be done and nothing to be undone. This cannot be followed. There is nothing to think about, no need to make any kind of effort. This is an indication of the quietness I am speaking about. Truth always exists. Existence alone is. It is called satyam.

We speak about enlightenment, but first we have created bondage. Bondage does not exist. How can you remove that which does not exist? First, teachers impose a concept of bondage and then various practices are prescribed. There may be millions of books in the world, thousands more are published every day. Nowhere does it say, "Be quiet". When you simply say "Keep quiet," what is the rest of the book to be about?

There is no ignorance at all; there is only existence - there is only satyam. If you simply keep quiet you will know that only this exists. Before the sun rises early in the morning it does not first try to remove the darkness of the night. The sun does not say, "Let me brush away the darkness and only then, in the daytime, I will rise." For the sun there is no light, there is no darkness to be removed. The sun does not even know that such a thing as night exists. What practice is needed to remove darkness, where is this darkness? All practices imply the reality of darkness, of ignorance, when in fact they do not exist. The river in the sand is a mirage; it does not exist, it never existed. If you go closer and closer the sand not even is wet; it is only a belief that makes us run after a mirage, nothing else. There is only satyam; there is only Truth. What need is there of practice? It is only practice which is concealing the truth.

You have been given a concept by most of the teachers that there is darkness, and that you have to spend your whole life clearing this darkness. No one speaks about light; everyone is trying to remove darkness and ignorance when it does not really exist.

First of all, look for yourself! Has anyone seen any ignorance? Sometimes when people who come to see me come closer to keeping quiet they say, "I do not understand." What is there to understand? Simply keep quiet - this is what you really are. How can there be any doubt? In keeping quiet you discover what you really are.

Through spiritual practices you overlook the one who is causing this to happen. Who is involving your limbs in the practice, your intellect in the practice? Who is causing your mind to be involved in trying to get understanding? If the one causing activity is not there you cannot conduct any practice. This is why I tell you to simply keep quiet. Then you will know what you truly are and what you have always been, and this is indestructible. All else will be destroyed, only Existence itself remains. The Truth will always remain - it Is - it is eternal. That which is not this truth does not exist at all.

You have two choices: Either you follow most teachers and spend your life trying to remove or clean out the mind. First you will have to find out if the mind exists. No one has seen the mind. Even if you found it, how do you propose to clean it? Everyone is practicing cleaning the mind but there is no one so far who has cleaned it. Where is this mind to be cleaned?

The second choice is to keep quiet and you will know who really you are. This is very simple. It is not going to take you time; in fact time does not appear. There is nothing outside that can help you, you have just to keep quiet - that's all - and you will know then you are eternal. You are Eternal Existence itself.

~~~~~


Inquiry is Presence itself so question, "Who Am I?"
This is the only question that doesn't lead to suffering, because it is severing the ropes to body-mind-arrogance.
This is withdrawing the mind from its engagements and planting it in the garden of Home.
Inquiry is Love with the Self.

This I-thought is Consciousness aware of Consciousness, but what is aware of "I"? Ask "Who am I?" and find out where is the foundation Consciousness? Who is conscious of body Consciousness?
Your face will definitely someday become the food for worms!
Inquire and find who it is who shines through this face. Make the most of Now because death comes quickly. Don´t move your mind, Be Quiet. Shut the windows to the outside, remove all changes,
and look Within to the Changeless.
Truth is very simple, don't complicate it.
You must be in the Light to know the darkness: Just be aware of yourself, the Light.
Jump into the fire of knowledge, and don't be concerned what will happen to your clothing of concepts and conditioning.
This fire burns all.

~~~~~

Everything that you see is this mind. All manifestation, all the past, the present and the future, all the gods, the heavens and the hells - all these things are mind. What a power this mind has! It will pretend to help you by giving you visions or pleasurable inner states, but it will do everything in its power to keep you away from that thought-free encounter with your own Self.

___________________________

Robert Adams - PARTEA a 2-a: Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (PART 2: The difference between a seeker, a disciple and a devotee)

Pentru PARTEA 1 click aici

Acum devotul a bătut un drum lung. Devotul nu se mai gândește la el însuși, ei au uitat de ei înșiși.
Nici măcar nu le pasă dacă devin realizați de Sine. Nu au nicio dorință să devină eliberați. Nu au niciun fel de dorință. Ei acționează spontan și iau fiecare zi cum vine, la timpul ei.
Ei se abandonează complet Înțeleptului. Nu au o viață a lor. Ei se gândesc la Înțelept zi și noapte.
Nu există loc în mintea lor pentru nimic negativ. Un devot nu judecă niciodată. Un devot înțelege
că Înțeleptul vine de pe un alt nivel de conștiință decât al lui. Deci ceea ce face un Înțelept ei poate nu înțeleg prea bine dar nu le pasă. Devoții sunt oamenii care întrețin și susțin Înțeleptul. Ei privesc Înțeleptul ca pe ei înșiși. Ce fac pentru ei înșiși fac pentru Înțelept. Devoții sunt sângele vital al Înțeleptului și devoții sunt cei care devin eliberați.
~~~~~~~~


Devoții desigur sunt cei mai apropiați de trezire. Pentru devot nu există decât acela, numai Sinele.
Ei nu sunt interesați de politică. Nu sunt interesați de vorbărie. Nu sunt interesați de lucruri prostești ce se întâmplă în lume. Ei au o prioritate, aceea e Sinele, să se trezească. Asta e în mintea lor tot timpul, întotdeauna. Ei se gândesc mereu la Înțelept. Și pentru că se gândesc mereu la Înțelept grația Înțeleptului curge prin ei. Ei înțeleg că sunt responsabili de bunăstarea Înțeleptului, susținerea Înțeleptului și traiul Înțeleptului pentru că ei înșiși sunt Înțeleptul. Există doar un singur Înțelept și acela este Sinele. Unicul. Deci pentru acești oameni, dau cea mai bună și rapidă învățătură către trezire în această viață și aceea este tăcerea. Tăcerea absolută.

Dar devoții deja știu asta. Chiar dacă este zgomot în viața lor, frământare, disfuncții ale corpului, declin economic, orice se întâmplă în lume ei sunt în tăcere. Ei sunt conștienți de lume dar asta e secundar. Ei stau în tăcere de unii singuri acasă oricând pot. Ei șed cu Înțeleptul în anumite momente.
Dar ei înțeleg că tăcerea este cel mai rapid drum spre trezire. Devoții sunt de fapt coloana vertebrală
a oricărei organizații spirituale. Deci încercați să înțelegeți asta.

Cea mai rapidă și cea mai bună cale de trezire nu e introspecția, nu e observarea, să fii martorul. Acele lucruri sunt pentru discipoli sau pentru căutători dar pentru devot cea mai rapidă și cea mai bună cale este tăcerea. Să păstrezi mintea tăcută, să păstrezi mintea în pace. Nu să lupți cu mintea.
Când te lupți cu mintea e ca atunci când bați o vacă cu un băț pentru a o duce unde vrei s-o duci.
Privind mintea în tăcere fără a-ți face probleme să schimbi vreun gând este ca și cum ai convinge vaca cu niște iarbă, așa că vaca te va urma oriunde vrei tu să meargă. Când înveți să stai în tăcere, în liniște, totul se va întâmpla de la sine, totul va avea grijă de sine însuși, totul se va întâmpla de la sine.
~ Robert Adams

Traducere: Summairu (2017)


Citește și:
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-partea-2-diferenta-dintre.html

For PART 1 click here

Now the devotee has come a long way. The devotee no longer thinks about themselves, they have forgotten about themselves. They don't even care about becoming self realized. They have no desire to become liberated. They have no desires whatsoever. They act spontaneously and take one day at a time. They surrender completely to the Sage. They have no life of their own. They think of the Sage day and night. There is no room in their minds for anything negative. A devotee never judges. A devotee understands that the Sage is coming from a different consciousness from theirs. So what the Sage does they may not understand too well but they don't care. The devotees are the people who maintain and sustain the Sage. They look at the Sage as themselves. What they do for themselves they do for the Sage. The devotees are the life blood of the Sage and it's the devotees that become liberated.
~~~~~~~~~~~~~

The devotees of course are the closest to awakening. For to the devotee there is only the one, only the Self. They're not interested in politics. They're not interested in chitchat. They're not interested to non-sensical things that are going on in the world. They have one priority, that is the Self, to awaken. This is in their minds forever, all the time. They always think of the Sage. And because they are always thinking of the Sage the grace of the Sage flows through them. They realize that they are responsible for the welfare of the Sage, the support of the Sage and the livingness of the Sage for they are the Sage themselves. There is one Sage and that is the Self. The only one. So to these people, I give the best and fastest teaching to awaken in this life and that is silence. Absolute silence.

But the devotees know this already. Even if there is noise going on in their lives, turmoil, bodily dysfunctions, recession, whatever is going on in the world they are in silence. They are aware of the world but this is secondary. They sit in the silence by themselves whenever they can at home. They sit with the Sage at certain times. But they realize that the silence is the fastest way to awaken. The devotees are actually the backbone of every spiritual organization. So try to understand this.
The fastest and best way to awaken is not self-inquiry, is not observation, being the witness. Those things are for the disciples or for seekers but for the devotee the fastest and best way is the silence. Keeping the mind quiet, keeping the mind peaceful. Not fighting the mind. When you fight the mind it's like beating a cow with a stick to take the cow where you want him to go. Looking at the mind in quietness without troubling to change any thought is like coaxing the cow with some grass, so the cow will follow you wherever you want him to go. When you learn to sit in the silence, in the quietness, everything will happen by itself, everything will take care of itself, everything will happen by itself.

duminică, 18 iunie 2017

Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (The difference between a seeker, a disciple and a devotee)

Sunt trei tipuri de oameni ce intră pe calea spirituală:
Primul este numit căutătorul, al doilea discipolul, și al treilea este numit devotul.
Căutătorii sunt cei mai răi dintre ei pentru că ei niciodată nu se opresc din căutare.
În timp ce ei sunt la satsang se gândesc la cum vor vedea ei mâine.
Ei nu se opresc niciodată. Aleargă de la un stâlp la un pilon; se duc în India să găsească un maestru,
apoi în Hawaii sau în Saint Louis, acolo unde aud de un alt maestru. Ei sunt căutători, și asta e bine
într-o oarecare măsură, pentru că ei clar sunt mai bine decât oamenii ce nu fac nimic și se cred umani.
Din păcate poți fi căutător mii de vieți fără a sfârși asta.

Dacă ești un căutător sincer, cu o inimă ce cu adevărat vrea să se trezească, va veni vremea când tu vei deveni un discipol. Discipolul găsește un maestru și învață tot ce poate de la acel maestru.
Totuși ei nu sunt siguri; încă au îndoieli. Ei încă sunt interesați de eu, eu, eu, eu, întrebând:
"Ce obțin eu din asta?".
De asemeni ei merg și la alți maeștri din când în când, chiar în timp ce urmează un anumit maestru.
Ei pot fi un devot dar nu sunt chiar așa de aproape de asta.

Dacă discipolul este sincer în inima sa, cu iubire și compasiune, gândindu-se la sentimente bune către toată lumea, el va deveni în cele din urmă devot.

Devotul devine conștiința maestrului lui. Devotul uită tot de el însuși sau ea însăși.
Ei pot fi în satsang în timp ce toată lumea devine nebună, dar devotul nu vede nimic decât pe maestru.
Devotul uită de tot ce se întâmplă în satsang, și doar are iubire și sentimente bune către toți.
Devotul este interesat de bunăstarea și fericirea maestrului și în final devine iluminat. Devoții sunt cei care se trezesc primii, cel mai repede, înaintea oricui.

În ce categorie te regăsești tu? Întreabă-te singur.

---
Apoi cineva, din satsang a întrebat:
"E vreo posibilitate ca cineva să sară aceste etape?"
Robert A răspuns:
"Da. Cu siguranță, ca ACUM. Trebuie doar să te trezești ACUM și să încetezi să mai joci toate jocurile astea".

Pentru PARTEA a 2-a click aici

Traducere: Summairu (2017)

Citește și:
Robert Adams - Abandonează totul divinului, doar fii ceea ce deja ești
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici
Robert Adams - Momentul morții și introspecția


https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-diferenta-dintre-un.html


There are three types of people that enter the spiritual path:
The first is called the seeker, the second is called the disciple, and the third is called the devotee.
The seekers are the worst ones because they never stop seeking.
While they are at satsang they think about who they will see tomorrow.
They never stop. They run from pillar to post; they go to India to seek a teacher, then to Hawaii or St. Louis when they hear about another teacher. They are seekers, and this is good to an extent, because they are better off than the people who do nothing and think they are human.
Unfortunately you can be a seeker for a thousand lifetimes without ending it.

If you are a sincere seeker, with a heart that truly wishes to awaken, the time will come when you become a disciple. The disciple finds a teacher and learns all they can from that teacher.
Yet they still are not sure; they still have doubts. They still are interested in me, me, me, me,
asking, “What am I getting out of this?”
Also they still go to other teachers from time to time, even while staying around one particular teacher. They may be a devotee but they are not that close.

If the disciple is sincere in their heart, with love and compassion, thinking kind feelings towards all,
they will eventually become a devotee.

The devotee becomes the consciousness of the teacher. A devotee forgets all about him or herself.
They could be in satsang where everyone is going wild, but the devotee sees nothing but the teacher.
The devotee is oblivious to anything going on in satsang, but only has love and good feelings towards all. The devotee is interested in the teacher's welfare and ultimately becomes enlightened.
It is the devotees that awaken faster before anyone else.

In which category are you? Ask yourself.
---
Then somebody, at that satsang asked "Is there a possibility to bypass all the stages?"
and Robert answered:
"Yes. Certainly, like NOW. You just need to wake up NOW and stop playing these games".

For PART 2 click here


joi, 18 mai 2017

Padmasambhava - Îndrumări pentru femei pentru a atinge Iluminarea (Padmasambhava's Instruction for Women on Attaining Enlightenment)


https://leokamarius.blogspot.in/2017/05/padmasambhava-indrumari-pentru-femei.html
Acestea sunt îndrumările date de Padmasambhava, marele maestru fondator al Dzogchen-ului tibetan, câtorva femei care doreau să cunoască unele modalități de a atinge Iluminarea fără a abandona activitățile cotidiene.
Important de notat că toate femeile acestea au atins iluminarea, și Yeshe Tsogyal chiar a atins natura de Buddha, realizarea ultimă.


Îndrumări pentru femei pentru a atinge iluminarea fără a abandona activitățile cotidiene

Marele maestru cunoscut ca Padmasambhava a fost născut miraculos dintr-o floare de lotus. Marele rege al Tibetului l-a invitat în Tărâmul Zăpezilor. După ce a îmblânzit ținutul Samye, el a locuit pe Culmea De Ienupăr a Perlelor de Cristal. Cu această ocazie șapte femei extraordinare - Doamna Yeshe Tsogyal din Kharchen, Doamna Lac de Diamant din Shelkar, Doamna Venerație Splendidă din Cholero, Doamna Matingma din Dro, Doamna Creastă Giuvaer din Margong, Doamna Lumină Scânteietoare din Chim și Doamna Mati din Ruyan - au aranjat o mandala aurie, de mărimea unui cot, cu flori turcoaz ca cele șapte posesiuni regale. După ce au făcut un ospăț ofrandă cu vin de orez și o varietate de delicatese, ele au făcut următoarea cerere: Mărite maestre, te rugăm ascultă-ne. Împărtășește cu noi prezența ta fizică fără cusur, vocea ta impecabilă, și mintea ta care transcende toate constructele conceptuale.

Doamna Tsogyal, prințesa din Karchen, s-a adresat maestrului astfel:
Te rog să ne transmiți o instrucțiune pentru trezirea iluminatorie în chiar această viață, fiind născută în corp de femeie, pentru o femeie ca mine care nu e foarte inteligentă și are o minte simplă, ne-educată, și e îngustă la minte. Te rog oferă o îndrumare care e simplă de înțeles și de amintit, și care e simplu de priceput și realizat.

Atunci maestrul a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Prințesă din Karchen, ascultă aici. Adevărata natură a dharmata-ei (dharmata înseamnă natura esențială, intrinsecă a totului) nu este un obiect pe care mintea îl poate înțelege; nu are nicio dimensiune și nu aparține vreunei categorii. E o natură ce nu poate fi identificată în niciun fel, oricare ar fi el, și de aceea nu e nevoie să fie analizată cu intelectul. E doar o chestiune de cunoaștere a minții care este mereu prezentă în tine de la începutul începutului, deci inteligența nu e necesară. Uită despre a fi deștept, și pur și simplu rămâi. Această natură reală nu e în sfera intelectului. Din moment ce e puritatea existentă prin ea însăși, ce nu apare și e în mod natural prezentă, nu e nevoie să o cultivi în mod deliberat. Este pur și simplu trăită ca o prezență naturală; de aceea nu e nevoie să fie păstrată în minte, nici nu e necesar să fii ager la minte. Doar lasă intelectul lui însuși. Mintea egalității nu e nici vastă, nici îngustă. Mintea-buddha și mintea unei ființe simțitoare derivă dintr-o singură sursă, care este mintea trezită. Devine iluminată prin realizarea ei, sau cineva cutreieră prin samsara când nu a realizat-o. Identitatea acestei minți, care sfidează constructele conceptuale, este o strălucire lucidă, o vacuitate pură făcută din nimic de niciun fel, o prezență vie și liberă - aceasta este mintea unui buddha.
Nu e nimic de realizat în afară de asta, deci rezolvă acest lucru prin realizarea acesteia. Natura dharmata-ei nu e prinsă prin nume sau scris, și de aceea ea transcende limitele constructelor conceptuale. Această îndrumare nu are nici scripturi, nici text. Nu există detalii elaborate care să fie discernute. Imediat ce realizezi asta, nu contează dacă ești îngust la minte sau ne-educat - nu necesită învățare vastă. Aceasta este realizarea pe care ar trebui să te fixezi. Aceasta este de asemeni marea linie scripturală. Aceasta va rezolva întregul scop al învățării și reflectării. Aceasta de asemeni este ceea ce îți va permite să te trezești la iluminare în chiar această viață, înainte să părăsești corpul. Așadar, antrenează-te în aceasta.
Cu toate acestea, voi femeile nu înțelegeți când vă este explicată asta; nu vedeți când vă este arătată; nu ascultați atunci când vi se zice de aceasta; nu puteți păstra secretele dar cereți cu insistență și mai multe învățături. În timp ce Dharma nu e în inimile voastre, vă afișați pompos ca și cum ar fi. Această învățătură pentru femei ca tine cu greu va fi încununată de succes, deci nu te amăgi singură, ci oferă-i practicii tale cea mai mare atenție.

Doamna Lac de Diamant din Shelkar a întrebat atunci:
Mărețe maestru, ascultă-mă. Pentru o femeie ca mine care are o fire slabă, care nu poate practica cu sârguință, îți cer să oferi o îndrumare de trezire la iluminare în ciuda indolenței.

Maestrul atunci a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Doamnă din Shelkar, ascultă aici. Natura dharmata-ei este în mod natural prezentă în mintea ta, deci e în regulă să fii indolent. Ce înseamnă adevărata natură a dharmata-ei? Este această nelimitată trezire lucidă care este natural prezentă. Nu e nevoie să o cauți altundeva. Când recunoști această minte a egalității, existentă prin ea însăși și nesfârșită, e în regulă să fii indolent. Din moment ce toate tipurile de percepție apar ca expresie a acestei naturi conștiente a minții, nu contează ce mișcare a gândului are loc, ea apare și se dizolvă înapoi în natura dharmata-ei, deci trezirea primordială este neîncetată. Această natură de realizat nu e ceva care să fie cultivat sau îndeplinit, deci e în regulă să fii indolent.
Într-o așa natură ca dharmata, nu e nimic de niciun fel să fie cultivat sau obținut; este prezentă ca posesia ta naturală de la început. Toate tipurile de activitate sau efort te leagă de funia ambiției. Nu există un rezultat separat de obținut prin mijloacele efortului și strădaniei. Lasă mintea egalității să se relaxeze fără suport în starea realizată a dharmata-ei (a adevărului necondiționat). Dacă poți fi indolentă după realizarea acestei naturi, chiar aceea însăși este starea trezită a unui buddha. Nu vei avea nicio teamă de renaștere mai departe în samsara.
Dar, totuși, o femeie ca tine nu poate renunța și nu poate sta fermă. Mereu faci planuri elaborate pentru activități inutile și nu te gândești nici măcar o clipă la practica Dharma-ei ce e necesară. Când te pui să privești la natura minții, nu ești capabilă să te uiți nici măcar un moment; în schimb fără oboseală ai grijă de cum arăți, ceea ce e inutil. Fără a câștiga putere în practica meditației, tu pui accent pe discuții fără rost, fără oprire ca balele unei vaci bătrâne. Nu am văzut vreun succes din îndrumarea unor astfel de femei. Dacă vrei să perseverezi, fă asta cu practica mai departe a Dharma-ei.

Doamna Venerare Splendidă din Chokro l-a întrebat atunci pe maestru:
Mărite maestru, ascultă-mă. Pentru o femeie ca mine, în care cele cinci emoții otrăvitoare sunt puternice, te rog oferă o instrucțiune de trezire la iluminare fără să trebuiască respinse aceste cinci otrăvuri.

Maestrul atunci a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Doamnă din Chokro, ascultă aici. Cele cinci emoții otrăvitoare sunt o posesie naturală în tine de la început și de aceea nu pot fi eliminate prin respingerea lor. Ele nu sunt transformate prin transformare sau purificate prin purificare. Din moment ce cele cinci otrăvuri sunt de natura dharmata-ei, ele trebuiesc eliberate acolo unde sunt prin dizolvarea naturală. Identitatea mâniei este vidă, goală. Chiar în momentul după ce mânia a înflorit într-un iad, nu e nimic mai mult pentru acea mânie să mai crească, deci nimic mai mult nu crește (n. tr. - nu se dezvoltă în vacuitate, dacă păstrezi mintea goală, fără identificare, fără un "eu" personal care să își aroge valul apărut). Obiectul mâniei este vid, deci nimic nu crește nici din el. Mânia este goală de vreo identitate individuală și astfel nu are nici formă nici culoare, materie sau substanță, și de aceea se dizolvă în ea însăși fără a trebui să fie respinsă. Mânia nu cauzează vreun rău când apare, și nu există vreun beneficiu (n. tr. - dorit de un "eu") dacă ea nu apare. Mânia se dizolvă natural în interiorul expansiunii dharmata-ei. La fel e și cu dorința, mintea încuiată, aroganța și invidia - ele sunt golite de locații și astfel nu au sursă; apoi, ele sunt fără loc și nu au nici suport, nici substanță; și în final, ele sunt golite de identitate, și nu sunt compuse nici din culoare, nici din formă.
Cele cinci emoții otrăvitoare se dizolvă acolo unde sunt, nelăsând nicio urmă. Trezirea înnăscută răsare conștient. Gândurile sunt eliberate ca dharmata (natura esențială). Frânghia dualității este tăiată. Când practici după ce ai realizat aceasta, oricare dintre cele cinci emoții otrăvitoare care apare va răsări ca dharmata (n.tr. - pentru dharmata un echivalent ar fi conștiința pură - termen poate mai ușor de înțeles). Nu e nevoie ca ele să fie respinse. Trezirea originală nu are nevoie să fie produsă. Aceasta este îndrumarea lăsării celor cinci otrăvuri să fie natural eliberate. Când practici în acord cu acest principiu, nu poți evita atingerea buddhaeității (naturii de buddha).
Totuși, femeile ca tine își aprind mintea lor cu cele cinci emoții otrăvitoare. Se îmbibă în tendințe nesănătoase și se răsfață în dorințele lor. Pofta lor pentru un bărbat e ca vântul furios ale dualității. Murdărind și pângărind, asemenea femei se țin de acumularea prafului. Negândindu-se la Dharma, ci doar la ele însele, ele sunt bătătorite și inflexibile, dificile. Cele cinci otrăvuri prezintă pericolul de a deveni nesăbuit și delirant, deci dedică-te practicii.

Doamna Matingma din Dro i-a zis atunci Maestrului din Lotus: Mărite maestre, ascultă-mă. Pentru o femeie ca mine, care are multe treburi și multe distrageri, te rog oferă o îndrumare de trezire la iluminare fără a trebui să îmi abandonez activitățile.

Maestrul a îndrumat-o cu aceste cuvinte:
Doamnă Matingma din Dro, ascultă aici. Dharmata se manifestă în nenumărate feluri, și totul este astfel starea trezită. Să te bucuri fără să te agăți de plăcerile celor cinci simțuri este ca și cum te bucuri de un platou de mâncare. Non-atașamentul este calea acțiunii unui buddha. Din moment ce trezirea existentă prin ea însăși se desfășoară din tine însuți, fiecare reamintire este trezire. Orice apare în mintea ta, nu îl urma; lasă-l să se limpezească acolo unde a apărut - aceea însăși este starea trezită. E ca o bulă din apă care apare din apă și se dizolvă înapoi în apă. Învârtirea în samsara e impermanentă; nu are vreo substanță de niciun fel.
Nu contează cum faci cercuri în desfășurarea neîncetată a nașterii, bătrâneții, bolii, și morții, ca apariții magice, niciuna dintre ele nu are vreo substanță, din moment ce toate apar din propria ta minte. Înțelege-le ca fiind iluzii magice; ele sunt trăite ca experiențe, dar totuși ele sunt ireale. Credința într-un sine este o amăgire, deci nu crede că un ego sau un sine are vreo substanță. Casă și proprietate, soț și copii, avere și ce îți aparține sunt toate ca niște obiecte într-un vis; tratează-le ca pe niște fantezii, din moment ce sunt ireale și iluzorii. Toate activitățile lumești sunt dureroase în natura lor. Precum firul din saliva viermelui de mătase, ele se desfășoară din tine, și apoi te înlănțuie. Orice ai face, dă-i pecetea a niciunui concept, și dedică-ți acțiunile ca acumulare de merit.
Dacă practici astfel, orice acțiune o faci devine o dharma ce te conduce la atingerea buddhaeității.
Totuși, femei simple ca tine au puțin curaj și tărie morală. Având dușmani fizici, tu nu poți practica Dharma ci ești forțată să te măriți. Karma ta rea te implică în treburi nenumărate, deci nu te gândești niciodată la Dharma. Foarte puține femei reușesc în practica Dharma-ei, deci încurajează-te cu perseverență.

Atunci Doamna Creastă de Giuvaer din Margong a cerut maestrului:
Pentru o femeie ca mine, care are o karma nesănătoasă (n. tr. - fiind născută femeie, acesta era considerat dezavantaj spiritual), oferă-mi o îndrumare ca să nu trebuiască să mă nasc iar femeie în viitor.

Maestrul a răspuns:
Doamnă din Margong, ascultă aici. Mintea trezită, care este o cunoaștere existentă prin ea însăși, nu e formată în trecut, prezent, sau viitor; de asemeni, ea nu e nici femeie, nici bărbat, nici neutră, și nu are nicio diferență în calitate. Prezența naturală care există prin ea însăși și apare ca ea însăși, dharmata care nu apare, este liberă de moarte, transmigrație, și distrugere. În ea nu există nicio teamă de schimbare. Din moment ce desfășurarea gândurilor din această minte este trezire, nu e nicio nevoie de efort sau cultivare. Gândul apare în ea și se dizolvă înapoi în ea, precum norii pe cer.
Dharmakaya (Nenăscutul) este prezent în tine. Din moment ce nu este formată vreodată, samsara este pură de la început. Nu se încarnează într-un trup. Jocul dharmata-ei este natura intuiției inteligente, și odată ce înțelegi asta, nu e nimic inferior în a fi femeie. În timp ce dacă eșuezi în cunoașterea naturii dharmata-ei, să fii născut ca un rege puternic nu oprește curgerea samsara-ei. În orice caz, nimic oricum nu te poate ajuta decât dacă realizezi dharmata care nu apare, precum niciun copil nu se poate naște dintr-o femeie stearpă. Tot așa imediat ce realizezi dharmata ce niciodată nu apare, atunci de asemeni nu e necesară renașterea.
Totuși, femei ca tine nu sunt suficient de istețe să practice Dharma. Îți lipsește armura perseverenței și nu poți practica. Intelectul tău timid face dificil să ți se arate natura dharmata-ei; curajul tău slab te împiedică din realizarea ei. Foarte puține femei reușesc în practica Dharma-ei, deci dă ce e mai bun și străduiește-te, și dedică-ți mintea practicii.

Doamna Lumină Scânteietoare din Chim l-a întrebat pe Maestrul din Lotus:
Pentru o femeie proastă ca mine, te rog oferă o instrucțiune care trezește la iluminare printr-o singură frază.

Maestrul a replicat:
Doamnă din Chim, ascultă aici. De la începuturi, mintea ta a fost o prezență naturală existentă prin sine însăși care nu apare niciodată și e primordial prezentă înlăuntrul fluxului-ființării tale. Nu e ceva care trebuie să fie re-dobândit prin efort. Din moment ce natura minții nu e un lucru concret, antrenarea în ea înseamnă să nu cultivi și să nu dezvolți nimic de niciun fel. Nu e un obiect ca să fie dezvoltat, nici nu există un cineva care să îl dezvolte. Din moment ce gândirea ta este o trezire înnăscută, nu privi lenea și agitația ca defecte. Din moment ce ele nu au nicio identitate, gândurile tale se dizolvă natural și prezența naturală a dharmata-ei vine în față. Lenea se limpezește așa cum apare din și se dizolvă în natura aceasta. Agitația de asemeni se limpezește în spațiul de bază în timp ce apare din această natură. Din moment de fructificarea nu e un lucru ce e obținut, e suficient să realizezi doar natura propriei tale minți. Deoarece mintea ta nici nu moare, nici nu transmigrează, ea este singulara sferă a dharmakaya (nenăscutului, absolutului). Odată ce ai înțeles asta, realizarea croielii singulare, aceea însăși este starea trezită a unui buddha.
Cu toate astea, femeile capricioase și suspicioase ca tine sunt incapabile să urmeze îndrumările maestrului, cu emoțiile tale rigide și incorigibile. Numai câteva dintre voi pot ajunge la capătul practicii Dharma-ei; dar dacă chiar practici cu adevărat, prețuiește îndrumările maestrului. Fii dornică să înfrunți măcar câteva greutăți.

Doamna Mati din Ruyang l-a întrebat pe Maestrul Lotusului:
Deoarece sârguința mea e slabă, te rog oferă o îndrumare despre non-acțiune.

Maestrul a răspuns:
Doamnă Mati din Ruyang, ascultă-mă. Natura dharmata-ei nu e o substanță concretă, și ca urmare nu e ceva care poate fi produs. Deoarece această natură dharmata este prezentă de la început, ea nu rezultă din plecăciuni. Natura dharmata-ei este înlăuntrul tău, prezentă și ne-ascunsă. Odată ce ai realizat că mintea ta nu are nicio identitate, aceea însăși este starea trezită. Nu e ceva care trebuie obținut. Tot efortul și strădania mai mult te înlănțuie de dorință. Lasă să fie, nestudiat și fără meditație.
Totuși, femeile nesimțitoare ca tine nu înțeleg, oricât ar fi îndrumate. Chiar și atunci când dharmakaya este arătată clar, tu nu o recunoști. Când ți se prezintă starea trezită, tu tot nu o vezi. Chiar când ești îndrumată, e greu pentru tine să realizezi croiala singulară a non-acțiunii. Majoritatea veți distorsiona aceste învățături pentru femei, deci pune-ți o armură mai puternică și ai grijă să nu fii oprită de demonul măritișului. Nu face copii; în loc de asta practică în solitudine, deși este greu.

Încă o dată, Maestrul din Lotus le-a dat femeilor niște sfaturi:
Ascultați aici, voi domnițe fecioare credincioase. Ca sursă a refugiului, cel mai bun este Trei Giuvaere, deci exersați în metodele luării refugiului. Această viață va fi favorabilă și vă va împiedica să fiți născute în tărâmurile inferioare în viitor. Ca obiect al încrederii, cel mai bun este guru-ul vostru, deci onorați-l ca pe coroana de pe cap. Această viață va fi binecuvântată, și el vă va ghida de-a lungul cărării în viețile voastre viitoare. Ca loc de venerare, cel mai bun este yidam-ul vostru (forma divină tutelară), deci oferiți ospețe și dăruiți torma (prăjituri rituale sub formă de figurine).
Aceasta va împlini scopurilor voastre în această viață și va aduce prosperitate în cele viitoare. Ca obiect al onorării, cei mai buni sunt părinții voștri, deci serviți-i și aveți grijă de ei. Asta va aduce un beneficiu imediat în această viață și va asigura ajutorul lor în viitor. Ca și însoțitor, cel mai bun este soțul vostru, deci prețuiți-l ca pe ochii voștri. Asta va face viața asta virtuoasă și va asigura o naștere într-o poziție bună în următoarea. Deoarece femeile au cel mai bun control asupra circumstanțelor imediate, fiți generoase cu mâncărurile voastre. Aceasta va asigura servitori amiabili în această viață și mâncare îndestulătoare și bunăstare în viețile viitoare. Deoarece ei sunt creditori karmici din trecut, asigurați-vă că urmașii voștri îmbrățișează Dharma. Aceasta vă va ajuta pe voi în această viață și îi va ajuta pe ei în viitor.

Maestrul Lotusului a continuat apoi:
Ascultați aici, voi domnițe fecioare. Mintea trezită a cunoașterii nu e nici bărbat, nici femeie. Dharmata trezirii existente prin sine însăși nu are nici poziție înaltă, nici umilă. Dharmakaya existentă prin ea însăși nu este nici înaltă, nici joasă. Natura sferei singulare este dincolo de creștere și descreștere. Mintea-buddha e dincolo de dimensiuni. Lucrurile și natura lor nu sunt o dualitate. Odată ce ai realizat că mintea ta este buddha, buddha nu are nevoie să fie căutat altundeva.
Realizați natura minții voastre și antrenați-vă în aceasta. Venerați-l pe guru-ul vostru și pe Cei Prețioși și trăiți în acord cu Dharma după cele mai bune abilități.
Atunci, deși născute ca femei, voi sunteți atât înțelepte cât și magnifice.

Cele șapte femei au atins realizarea și s-au bucurat în cuvintele maestrului. S-au prosternat, l-au înconjurat, și au făcut un ospăț generos ca ofrandă.
Doamna Tsogyal, prințesa din Karchen, din considerație pentru oamenii din viitor, a scris aceste cuvinte chiar în acel moment, la Culmea Ienupărului a Perlelor de Cristal.

SIGILIU, SIGILIU, SIGILIU

https://leokamarius.blogspot.in/2017/05/padmasambhava-indrumari-pentru-femei.html


Instruction for Women on Attaining Enlightenment Without Abandoning Daily Activities

The great master known as Padmasambhava was born miraculously from a lotus flower. The mighty king of Tibet invited him to the Snowy Land. After he had tamed the land for Samye, he resided at the Juniper Ridge of Crystal Pearls. It was at this occasion that seven extraordinary women ~ Lady Yeshe Tsogyal of Kharchen, Lady Diamond Lake of Shelkar, Lady Splendid Worship of Cholero, Lady Matingma of Dro, Lady Jewel Crest of Margong, Lady Sparkling Light of Chim and Lady Mati of Ruyan~ arranged a golden mandala, the size of one cubit, with turquoise flowers as the seven royal possessions. After they had made a feast offering with rice wine and a variety of delicacies, they made this request: Great master, please listen. Share with us your flawless physical presence, your pristine voice, and your mind that transcends all conceptual constructs.


Lady Tsogyal, the Princess of Kharchen, addressed the Lotus Master in this way: Please bestow an instruction for awakening to enlightenment in this very life, while in a female body, for a woman like me who is not very intelligent and is dim-witted, uneducated, and narrow-minded. Please give an instruction that is easy to understand and remember, and which is simple to grasp and realize.

The master then instructed her with these words: Princess of Kharchen, listen here. The true nature of dharmata is not an object that the mind can grasp; it has no dimension and belongs to no category. lt is a nature that cannot be identified in any way whatsoever, and therefore does not need to be analyzed by the intellect. It is simply a matter of knowing the mind that is always present within you from the very beginning, so intelligence is not necessary. Forget about being clever, and simply remain. This true nature is not within the domain of the intellect. Since it is a self-existing purity, non-arising and naturally present, there is no need to deliberately cultivate it. lt is experienced simply as a natural presence; therefore it does not need to be held in mind, nor is it necessary to be sharp-witted. Just leave the intellect to itself. The mind of equality is neither wide nor narrow. The buddha-mind and the mind of a sentient being derive from a single base, which is awakened mind. It becomes enlightened by realizing it, and one roams in samsara when not realizing it. The identity of this mind, which defies conceptual constructs, is a lucid brightness, a sheer emptiness made of nothing whatsoever, an unimpeded, vivid presence-that is the mind of a buddha. There is nothing you need to realize apart from it, so settle this issue by realizing it. The nature of dharmata is not caught by names or writing, and therefore transcends the confines of conceptual constructs. This instruction has neither script nor text. There are no elaborate details to be discerned. As soon as you understand this it does not matter if you are dim-witted or uneducated-it does not require vast learning. This is the realization you should settle on. This is also the great scriptural lineage. This will resolve the entire scope of learning and reflection. This is also what will let you awaken to enlightenment within this very life, before you leave the body. So, train in it. Nevertheless, you women don't understand when it is explained; you don't see when it is shown; you don't listen when it is told; and you can't keep secrets yet insistently ask for more teachings. While the Dharma is not in your hearts, you prance about as if it is. This teaching for women like you will hardly be successful, so don't deceive yourself, but give your practice the utmost attention.

Lady Diamond Lake of Shelkar then asked: Great master, hear me. For a woman like me of poor disposition, who is unable to practice with diligence, I request you to bestow an instruction for awakening to enlightenment though indolence.


The master then instructed her with these words: Lady of Shelkar, listen here. The nature of dharmata is naturally present in your mind, so it is fine to be indolent. What is meant by the true nature of dharmata? lt is this unconfined lucid wakefulness that is naturally present. lt does not need to be sought elsewhere. When you recognize this mind of equality, self-existing and unceasing, it is fine to be indolent. Since every type of perception appears as the expression of this aware nature of mind, no matter which thought movement takes place, it arises from and dissolves back into the nature of dharmata, so original wakefulness is unceasing. This nature to be realized is not something to be cultivated or accomplished, so it is fine to be indolent. Within such nature as dharmata, there is nothing whatsoever to be cultivated or achieved; it is present as your natural possession from the beginning. Every type of activity or effort binds you with the rope of ambition. There is no separate result to achieve by means of effort and striving. Let your mind of equality relax unsupported in the realized state of dharmata. If you are able to be indolent after realizing this nature, that itself is the awakened state of a buddha. You will have no fear of further rebirth in samsara.
But, nevertheless, a woman like you cannot let go and cannot stay put. You always make elaborate plans for unnecessary activities and think not for an instant of the Dharma practice that is needed. When you set out to look into the nature of mind, you are unable to look for even a moment; instead you tirelessly keep an eye on your own looks, which is unnecessary. Without gaining strength in meditation practice, you give emphasis to pointless chatter, as ceaseless as drool from an old cow. I haven't seen any success from teaching to such women. If you want to persevere, do so with further Dharma practice.


Lady Splendid Worship of Chokro then asked the master: Great master, hear me. For a woman like me, whose five poisonous emotions are strong, please bestow an instruction for awakening to enlightenment without having to reject these five poisons. 

The master then instructed her with these words: Lady of Chokro, listen here. The five poisonous emotions are a natural possession within you since the beginning and therefore cannot be discarded by rejecting them. They are not transformed by transforming or purified by purification. Since these five poisons are of the nature of dharmata, they must be liberated where they are by dissolving naturally. The identity of anger is empty. The very moment after anger has bloomed into a hell, there is nothing more for that anger to grow into, so nothing further is grown. The object of the anger is empty, so nothing grows from that either. Anger is empty of an individual identity and so has neither shape nor color, matter nor substance, and therefore dissolves in itself without having to be rejected. Anger causes no harm when it arises, and there is no benefit from it not arising. Anger naturally dissolves within-the expanse of dharmata. It is similar with desire, close-mindedness, pride, and envy-they are empty of locations and so have no origin; next, they are placeless and have neither support nor substance; and finally, they are empty of identity, and consist of neither color nor shape. The five poisonous emotions dissolve where they are, leaving no trace. Original wakefulness consciously dawns. Thoughts are freed as dharmata. The rope of duality is cut. When you practice after having realized this, whichever of the five poisonous emotions arises will dawn as dharmata. They need not be rejected. Original wakefulness does not need to be produced. This is the instruction in letting the five poisons be naturally liberated. When you practice in accordance with this principle, you cannot avoid attaining buddhahood. Nevertheless, women like you ignite their minds with the five poisonous emotions. They drench themselves in unwholesome tendencies and indulge in their desires. Their craving for a man is like the raging winds of duality. Soiling and fouling, such women grasp at hoarding dust. Thinking not of the Dharma, but only of themselves, they are callous and unyielding. The five poisons hold the danger of running wild, so apply yourself to practice.

Lady Matingma of Dro then asked the Lotus Master: Great master, hear me. For a woman like me, who has many tasks and many distractions, please bestow an instruction for awakening enlightenment without having to abandon activities. 

The master instructed her in these words: Lady Matingma of Dro, listen here. Dharmata manifests in countless ways, and everything is therefore the awakened state. To enjoy without clinging to any of the five sense pleasures is like enjoying a plate of food. Nonattachment is the way of a buddha's action. Since self-existing wakefulness unfolds from oneself, every recollection is wakefulness. Whatever occurs in your mind, do not follow it; let it clear where it occurs-that itself is the awakened state. lt is like a water bubble that comes from the water and dissolves back into the water. Spinning through samsara is impermanent; it has no substance whatsoever. No matter how you may circle through the incessant unfolding of birth, old age, sickness, and death, like magical apparitions, none of these have any substance, since they all occur from your own mind. Understand them to be magical illusions; they are experienced, and yet they are unreal. The belief in a self is a delusion, so do not believe that an ego or a self has any substance. House and property, husband and children, wealth and belongings are all like objects in a dream; treat them like fantasies, since they are unreal and illusory. All worldly activities are painful in nature. Like the thread from the silkworm's spittle, they unfold from you, and then they chain you. Whatever you do, give it the seal of no concept, and dedicate your actions as the accumulation of merit. If you practice in this way, every action you do becomes a dharma that leads to attaining buddhahood. Nevertheless, simple women like you have little fortitude. Having physical enemies, you cannot practice the Dharma but are forced into marriage. Your bad karma involves you in countless tasks, so you never think of the Dharma. Very few women succeed in Dharma practice, so embolden yourself with perseverance.

Then Lady Jewel Crest of Margong asked the master: For a woman like me, who has unwholesome karma, please bestow an instruction for not having to be again reborn as a woman in the future. 

The master replied: Lady of Margong, listen here. The awakened mind that is a self-existing knowing is not formed in the past, present, or future; also, it is neither male nor female nor neuter and has no difference in quality. Its self-existing and self-arising natural presence, dharmata that does not arise, is free from death, transmigration, and destruction. In it, there is no dread of change. Since the unfolding of thoughts from this mind is wakefulness, there is no need for effort or cultivation. Thought arises within it and dissolves back into it, like clouds in the sky. Dharmakaya is present within you. Since it is never formed, samsara is pure from the beginning. It does not incarnate into a body. The play of dharmata is the nature of intelligent insight, and once you understand this, there is nothing inferior in being a female. While failing to know the nature of dharmata, being born as a mighty king does not stop samsara's flow. In any case, nothing whatsoever can help you unless you realize dharmata that does not arise, just like no child can be born from a barren woman. Yet as soon as you realize the never-arising dharmata, there is also no need to take rebirth. Nevertheless, women like you are not clever enough to practice the Dharma. You lack the armor of perseverance and cannot practice. Your timid intellect makes it difficult to show you the nature of dharmata; your weak fortitude prevents you from realizing it. Very few women succeed in Dharma practice, so try your best to endeavor and apply your mind to the practice.


Lady Sparkling Light of Chim then asked the Lotus Master: For a stupid woman like me, please bestow an instruction that awakens to enlightenment through a single phrase. 


The master replied: Lady of Chim, listen here. From the beginning, your mind has been a self-existing natural presence that never arises and is primordially present within your stream-of-being. It is not something that needs to be re-achieved through effort. Since this nature of mind is not a concrete thing, training in it means to cultivate nothing whatsoever. It is not an object to be cultivated, nor is there anyone to cultivate it. Since your thinking is an original wakefulness, do not regard dullness and agitation as defects. Since they have no identity, your thoughts naturally dissolve and dharmata's natural presence comes to the fore. Dullness clears as it arises from and dissolves into this nature. Agitation also clears into basic space as it arises from this nature. Since the fruition is not a thing that is achieved, it is enough to simply realize your own mind. Since your mind neither dies nor transmigrates, it is the single sphere of dharmakaya. Once you understand this meaning, the realization of the single cut, that itself is the awakened state of a buddha. Nevertheless, fickle and suspicious women like you are incapable of following your master's advice with your rigid and incorrigible emotions. Only a few of you can reach the end of Dharma practice; but if you do practice, treasure your master's instructions. Be willing to face at least a little hardship.

Lady Mati of Ruyang then asked the Lotus Master: Since my diligence is weak, please bestow an instruction on nonaction.

The master replied: Lady Mati of Ruyang, listen to me. The nature of dharmata is not a concrete substance, and therefore is not something that can be produced. Since this dharmata nature is present from the beginning, it does not result from bowing down. The nature of dharmata is within you, present and un-obscured. Once you realize that your mind has no identity, that itself is the awakened state. It is not something that needs to be achieved. All effort and striving merely chains you to craving. Let be, un-contrived and without meditating. Nevertheless, senseless women like you don't understand, no matter how much you are taught. Even when dharmakaya is pointed out, you don't recognize it. When introduced to the awakened state, you still don't see it. Even when taught, it is hard for you to realize the single cut of non-action. Most of you will distort this teaching for women, so don a stronger armor and beware of being seized by the mara of taking a husband. Don't spawn children; instead practice in solitude, even though it is hard.


Once again, the Lotus Master gave the women some advice: Listen here, you faithful lady maidens. As your source of refuge, the most excellent is the Three Jewels, so exert yourselves in the methods for taking refuge. This life will be fortunate and will prevent you from being bom in the lower realms in the future. As your object of trust, the most excellent is your guru, so honor him as high as the crown of your head. This life will be blessed, and he will guide you along the path in your future lives. As your place of worship, the most excellent is your yidam, so offer feasts and give tormas. This will fulfill your aims in this life and bring you prosperity in your future ones. As your objects of honor, the most excellent are your parents, so serve and care for them. It will bring immediate benefit in this life and assure their help in the future. As a companion, the most excellent is your husband, so value him as you would your own eyes. It will make this life virtuous and ensure a birth of good standing in your next. Since women have the most control over immediate circumstances, be generous with your meals. This will ensure you amiable servants in this life and affluent food and wealth in your future lives. Since they are karmic creditors from the past, make sure your offspring embrace the Dharma. This will help you in this life and help them in the future.

The Lotus Master then continued: Listen here, you lady maidens. The awakened mind of knowing is neither małe nor female. Dharmata of self-existing wakefulness has neither lofty nor humble standing. Self-existing dharmakaya is neither high nor low. The nature of the single sphere is beyond increase and decrease. The buddha-mind lies beyond dimension. Things and their nature are not a duality. Once you realize that your mind is the buddha, the buddha does not need to be sought elsewhere. Realize the nature of your mind and train in that. Venerate your guru and the Precious Ones and live in accordance with the Dharma to the best of your ability. Then, though bom as women, you are both wise and magnificent.

The seven women attained realization and rejoiced in the master's words. They prostrated to him, circled him, and made a lavish feast offering.
Lady Tsogyal, the Princess of Kharchen, out of consideration for future people, wrote his words down at that very time, at Juniper Ridge of Crystal Pearls.


SEAL, SEAL, SEAL.